Istanbul, 2023, partea a II -a

Insula Buyukada sau insula Printilor din marea Marmara, aceasta era destinata ce urma  sa o vizitam in aceasta zi.

Era o excursie optionala daca nu doreai nu te duceai si te puteai plimba prin Istanbul.  Majoritate celor din grup au optat pentru aceasta excursie. Am platit 40 de euro excursia, pranzul fiind inclus in acest pret dar fara bauturi.

Turistilor le este recomandat sa viziteze insulele din marea Marmara care sunt la vreo 20 de km distanta fata de peninsula istorica si la cativa kilometri de tarmul Bostanci de pe partea anatoliana.  Lantul insular este format din 9 insule de diverse marimi. Acestea sunt: Kinaliada, Burgas Ada, Kasik Adasi, Heybetliada, Buyukada, Sedef Adasi, Sivriada, Yassiada, Tavsan Adasi.

In antichitate se numeau insulele Demonesoi, adica insulele populare, in perioada bizantina se numeau insulele preotului (papadanisia) pentru ca erau folosite in acea perioadata ca loc de exil al printilor, nobililor sau preotilor.  In perioada otomana dupa ce au patruns in porturi vase maritime, numarul populatiei din insule a crescut, ajungand aproximativ la 20.000 de locuitori.  In lunile de vara, numarul vizitatorilor in excursii de 1 zi ajunge la 100.000 de persone.

Am luat ferry boat-ul si am facut in jur de o ora si jumatate pana la destinatie, cursa avea doua statii.

Pe insule nu este permisa circulatia autovehiculelor cu motor cu exceptia celor apartinand primariei, circulatia facansd-se cu bicicleta, trasura sau masini electrice.

Aceasta insula, Buyukada sau insula principala are povestea ei.  Se spune ca inca din perioada bizantina, aici erau exilati printii si alti membrii ai familiilor regale. Aici evident isi gaseau si obstescul sfarsitul.

Dupa ce am coborat pe insula, ne-am imbarcat in niste masinute electrice si am facut un tur, vazand locurile cele mai interesante. Am vazut zona cosmopolita cu vile in stil Victorian si cu minunate gradini. Plimbarea a durat intre 30-45 de minute.  Pe insula gasim vegetatie mediteraneana, multa liniste, aer curat, briza calduta si o atmosfera minunata de vacanta. Dupa minunatul tur, am luat insula la picior si am vizitat aproape toate stradutele care erau pline de magazine de suveniruri si evident restaurante care te imbiau cu preparatele lor.

Dar noi deja aveam pranzul inclus in acest pret. Ne-am asezat la o tersasa la soare, sa servim un ceai turcesc si ne-am jucat cu un puiut lenes de pisica, care deja ne credea parintii ei. Era o atmosfera de liniste si pace, parca nu aveai nici o grija.

 

Am facut fotografii cu grupul si ne-am plimbat alene.

La ora indicata ne-am indreptat catre restaurantul Lido, unde serveam masa.

Era un pranz format din trei feluri de mancare: o supa, peste cu o salata de acompaniare si o prajiturica gen cataif. In acest pret nu era inclusa bautura, aceasta se platea separat.

Nu a fost o cina ceva wow dar a fost ok ca a fost inclusa in pretul excursiei. Sincer nu as putea spune ca m-a daramat mancarea lor, alta data sincer am mancat mult mai bine.  Cel mai bine am mancat la acele terase care sunt pe strada. Dar poate ca sunt eu mai dificila la mancare si este doar parerea mea.  Dupa terminarea pranzului, ne-am indreptat catre ferry boat si retur catre Istanbul. Ne ramanea timp liber sa vizitam ce ne doream noi. Ceea ce am si facut rupandu-ne de grup si mergand catre bazarul de condimente sau bazarul egiptean, pe care il aveam in plan sa il arat Mioarei.

Asa ca am pornit la drum, bazarul este la statia Eminonu (TP1) adica vis-à-vis de port, asa ca am ajuns imediat si ne-am pierdut pe stradutele serpuitoare din bazar. O agitatie de nedescris cu lume multa, cu turisti care evident se opresc sa faca fotografii la tot pasul si cu multi curiosi.  Am vazut vanzatorii amabili care te intampina sa le treci pragul si te ademeneau cu diferite preparate care mai de care mai apetisante. Alune de toate felurile, cafea, condimente, branzeturi, mezeluri, carne, ceaiuri, fructe, rahat, baclavale cu fistic sau cu alte toppinguri. Inghetata, ciocolata.

Esarfe, baticuri, parfumuri, deodorante, tot ce iti poti imagina si neimagina, un furnicar de oameni pe metru patrat.

Dupa atata alergatura, ne-am asezat la o terasa si am comandat cate un doner kebab si am admirat freamatul multimii. Dupa ce am terminat de mancat, am vizitat moscheea de langa bazar, care este grandioasa, am mai facut cateva fotografii si ne-am indreptat catre statia de tramvai cu destinatia Yusuf Pasa. La ora 20, trebuia sa mergem la seara turceasca, la spectacol, asa ca iar eram pe repede inainte.

La ora stabilita ne-am dus catre local, era un loc dragut, mare in care puteau intra cel putin 4-5 grupuri de turisti. Meniul era format din aperitiv, fel de baza, desert si bautura. Pentru a condimenta sufcient cina, exista si program artistic, sustinut de un grup de dansatori. A fost o seara minunata, distrandu-ne pe cinste, alaturi de oameni dragi.

Urma ziua a patra, vizita la palatul Dolmabahce si croaziera pe Bosfor. Dimineata dupa  micul dejun, ne-am indreptat catre statia de metrou, s-a calatorit civilizat, de acolo am mai mers cu tramvaiul si am ajuns la palatul Dolmabahce, care este vis-à-vis de stadionul echipei de fotbal Besiktas.

Palatul supranumit si Versailles-ul orientului este simbolul maririi si decaderii imperiului otoman. Este ultima resedinta a sultanilor si a fostului  presedintelui Kemal Ataturk.

Cand ne indreptam spre intrarea in palat in partea dreapta vedem, Turnul ceasului. Acesta a fost realizat in 1890 la porunca sultanului Abdulhamid de catre arhitectul Sarkis Balyan. Acesta are patru nivele si inaltimea de 27 de metri. Piedestalul este executat din marmura iar partea superioara din piatra, ceasurile de pe cele patru fete sunt marca franceza Paul Garnier si poarta stema statului otoman.

Cateva cuvinte despre palat.  In primul rand nu se da voie sa fotografiezi in interior. Despre palat am mai scris in alt articol, va voi atasa linkul, https://www.supernico.ro/istanbul-eterna-dragoste/

Dar niciodata nu strica in plus putina istorie. Intre anii 1611-1614 sultanul Ahmed I, a ordonat umplerea cu pamant a unei zone bine stabilite aproape de port, langa un golfulet in cartierul Besiktas. Acolo a fost construit palatul Besiktas, constructie executata din lemn. Ulterior sultanul Mahmut al II lea cat si fiul lui sultanul Abdulmecin I, au transformat acest palat in perla imperiului, schimbandu-I numele in palatal Dolmabahve(Gradina Umpluta) si s-a decis mutarea resedintei imperial de la Topkapi catre acest nou palat. Sultanul Abdulmecin I, a urcat pe tron la varsta frageda de 16 ani, era cel de al 31 padisah al dinastiei otomane. A fost intronat in 1839 iar el a incredintat reconstructia palatului  arhitectului armean Karabet Belyan.

Reconstructia palatului a durat 13 ani intre 1843-1856 si se pare ca ar fi costat, 1 miliard de bani de aur. Marmura folosita la constructie a fost adusa din insula marmara, piatra de alabastru provine din Egipt. Artistii  francezi si italieni au decorat tavanele, plafoanele si interioarele. Pentru ornamentele interioare ale palatului s-au folosit 14 tone de aur, 40 de tone de argint. Mobilierul a fost adus de la Paris, vazele de la Sevres, matasurile de la Hereke.

Palatal este impartit in 3 zone distincte. In stanga se gaseste Selamlik sau sectia de receptie, la mijloc gasit Muayede sau salonul mare iar in dreapta Haremul.

Selamlik poate fi comparat cu a doua curte a palatului si era destinata: marilor viziri si demnitari de stat. In harem locuiau sotia si copii sultanului precum si ceilalti mebri ai familiei imperiale.  Chiar si acestora le era interzis sa intre in camera din stanga. Salonul din mijloc era destinat pentru ceremonii, receptii si diferite sarbatori.

Terenul palatului, are o suprafata totala de 250.000 de metri patrati din care suprafata construita pe un nivel este de 14.600 de metrii patrati, in total spatii de locuit 64.000 de metri patrati. In partea dinspre mare, palatul dispune de o deschidere la Bosfor de 600 de metri iar gradina palatului are o latime de 95 de metri. Lungimea cladirii pe doua niveleeste de 284 de metri si dispune de 12 porti care se deschid spre mare si uscat.

Dupa ce am terminat palatul de vizitat, ne-am indreptat catre vapor si am plecat intr-o minunata croaziera pe Bosfor. Am admirat minunatele cladiri construite pe ambele maluri si nu in ultimul rand am admirat cele 3 grandioase poduri.

 

Dupa aproximativ 2 ore am terminat si deja debarcam. Evident ca iar ne-am rupt de grup si impreuna cu Mioara am luat tramvaiul indreptandu-ne spre piata Sultanahmed, unde vazusem niste feluri minunate de mancare care trebuiau incercate.

Zis si facut va voi prezenta mancarurile pe larg dar voi lasa si fotografiile sa va incante.

 

Dupa o masa copioasa trebuia clar sa facem ceva miscare, asa ca de acolo pana la marele bazar aveau vreo 2 statii de tramvai asa ca am pornit la plimbare pe jos ca sa dam ceva din calariile acumulate.

Am ajuns la bazar, Mioara si-a cumparat o frumoasa bratara din zirconiu si eu o esarfa Barbery ne-a costat ceva dar a meritat. Dupa aceea am luat la pas bazarul care era plin de aur, pietre pretioase, blanuri, articole de pielarie, ceramica care mai de care mai interesante.

 

Deja cam obosisem si vremea parea ca nu prea tinea cu noi, deja se adunasera niste nori mari de ploaie, dar si asa ne-am asezat sa bem o cafea turceasca, timp in care a inceput ploaia si am intrat in locatie savurand pe indelete cafeaua.

Ploaia a trecut la fel cum a si venit asa ca noi ne-am continuat drumul spre hotel o statie si putin, luand-o pe scurtaturi am ajuns imediat. Am lasat bagajele si cand aveam iarasi de gand sa plecam a inceput o imensa ploaie care ne-a tintuit in hotel, asa ca am fost cuminti si nu am mai parasit hotelul pana a doua zi cand era si plecarea catre Romania. Iar pentru ultimele cumparaturi mai aveam o sansa la Edirne daca uitasem ceva.

Edirne este fosta capitala a imperiului Otoman. Aici se poate vizita moscheea Selimiye, cunoscuta ca moscheea celor 999 de ferestre, datorita arhitecturii unice a cupolei si a tunelelor subterane ce leaga moscheea de fosta academie militara.

Din pacate nu am avut timp sa vizitam moscheea decat din exterior, am mai facut cateva cumparatori.  Cam asta a fost, deoarece aveam de parcurs un drum de aproape 700 de kilometri si trebuia sa fim punctuali.

Deci am plecat din Edirne cu destinatia Bulgaria si de acolo spre casa. Nu am avut problem la trecerea frontierelor asa ca la ora stabilita, 22 eram la Academia militara care a fost si punctul de plecare in excursie. O parere buna despre excursie si o parere foarte buna despre doamna ghida Nina, cu siguranta ca voi repeta experienta cu agentia de turism Hello Hollidays.