UK 2025,(3)

Am ajuns si la penultima zi. Astazi aveam sa mergem in Dover, sa vizitam castelul si imprejurimile. Era ultima noastra vizita, maine deja plecam spre casa. Vazusem multe lucruri utile si interesante. Locuri incarcate de istorie.

Vremea iarasi nu tinea cu noi si eram imbracate dupa moda Wizzair, ce nu iti incape in valiza pune pe tine, numai ca noi am pus pe  noi ca era atat de frig, eram imbracate pana in dinti cu manusi, caciula si nu in ultimul rand cu pull-overe groase.  Afara erau 4 grade asa ca intelegeti. Am plecat de acasa sa luam un autobuz local care urma sa ne plimbe prin toate satucele de la Ramsgate la Sandwich si de acolo luam alt autobuz la Dover. Biletul costa tot 9 lire asa ca deja invatasem.

Anca a cumparat in avans biletele la castel, acestea costau 22 de lire de persoana iar daca le cumparai direct de la casa costau 25 de lire. A facut cercetare amanuntita Ancuta in avans. Pe langa castel, puteai vizita mai multe locuri, ca farul roman, tunelurile de unde s-a comandat operatiunea Dunkerque, spitalul si multe alte locuri interesante.  Se anunta iarasi o zi de maxima intensitate.

Castelul Dover este un castel medieval din Dover, Kent și este clasat de gradul I. A fost fondat în secolul al XI-lea și a fost descris drept „Cheia Angliei” datorită semnificației sale defensive de-a lungul istoriei. Unii scriitori spun că este cel mai mare castel din Anglia.

Este posibil ca acest sit să fi fost fortificat cu lucrări de pământ în epoca fierului sau mai devreme, înainte ca romanii să invadeze în anul 43 d.Hr. Acest lucru este sugerat pe baza modelului neobișnuit al lucrărilor de pământ, care nu par să se potrivească perfect pentru castelul medieval. Săpăturile au furnizat dovezi ale ocupației din epoca fierului în localitatea castelului.

Situl conține, de asemenea, unul dintre cele două faruri romane din Dover (sau pharoses), unul dintre cele trei faruri din epoca romană care au supraviețuit intemperiilorși cea mai înaltă și mai completă structură romană din Anglia.

Se pretinde, de asemenea, că este cea mai veche clădire în picioare din Marea Britanie. Construit la începutul secolului al II-lea, turnul cu 5 niveluri și 8 laturi a fost realizat din straturi de tuf, piatră de Kentish și cărămizi roșii.

Farul castelului a supraviețuit după ce a fost transformat în clopotniță în epoca săsească (c. 1000), având un nou strat superior adăugat (c. 1430) și a fost parțial renovat în 1913–1915. Rămășițele puține ale celuilalt far roman, cunoscut sub numele de Bredenstone sau Picătura de mortar a Diavolului, sunt situate pe înălțimile de vest opuse, peste orașul Dover.

Farul roman de la Boulogne-sur-Mer de peste Canal, cunoscut sub numele de Tour d’Ordre, a supraviețuit multe secole, iar lumina sa ar fi trebuit să fie vizibilă din Dover.

A fost construit în jurul anului 39 d.Hr. la ordinul împăratului Caligula, posibil ca pregătire pentru o invazie a Marii Britanii. Suetonius se referă la „ridicarea unui far înalt de către Caligula, nu spre deosebire de cel de la Pharos, în care focurile  trebuiau ținute toată noaptea ca ghid pentru nave”.  Eroziunea de coastă a dus la răsturnarea lui în mare în 1644.

 

După bătălia de la Hastings din octombrie 1066, William Cuceritorul și forțele sale au mărșăluit la Westminster Abbey pentru încoronarea sa. Au luat un traseu prin Romney, Dover și Canterbury. William a plătiti reparația și  după ce a luat în stăpânire castelul, ducele a petrecut opt ​​zile adăugând noi fortificații la acesta”. Castelul a fost construit pentru prima dată, în întregime din lut. S-a prăbușit la pământ și lutul a fost apoi folosit ca podea pentru multe dintre camerele de la parter.

În 1088, opt cavaleri au fost numiți sub mandat pentru a păzi Castelul Dover. Numele lor erau William d’Albrincis, Fulberl de Dover, William d’Arsic, Geoffrey Peverell, William Maminot, Robert du Port, Hugh Crevecoeur și Adam Fitzwilliam.

În timpul domniei lui Henric al II-lea, castelul a început să capete o formă recunoscută. De acest timp aparțin curelele interioare și exterioare și marea clădire. Din 1179 până în 1188, regele a cheltuit peste 6.500 de lire sterline pentru castel, o sumă enormă având în vedere că veniturile sale anuale erau estimate la 10.000 de lire sterline.

În 1216, în timpul Primului Război al Baronilor, un grup de baroni rebeli l-au invitat pe viitorul Ludovic al VIII-lea al Franței să vină să ia coroana engleză.

În timpul lui Stephen de Pencester,  a fost ridicată o moară de vânt, care mai târziu a fost cunoscuta sub numele de Turnul Morii. Până în epoca Tudor, apărarea în sine fusese înlocuită de praful de pușcă.

Ele au fost îmbunătățite de Henric al VIII-lea, care a făcut o vizită personală  pentru a vedea evolutia lucrurilor.

Castelul Dover a fost un punct de observare esențial pentru observările încrucișate ale sondajului anglo-francez între 1784 și 1790, care a folosit calcule trigonometrice pentru a lega Observatorul Regal Greenwich de Observatorul din Paris. Această lucrare a fost supravegheată de generalul William Roy.

 

Odată ce Dover a devenit un oraș de garnizoană, in secolul al 18 lea,  a fost nevoie de cazărmi și depozite pentru trupele suplimentare și echipamentul acestora. Soluția adoptată de Twiss și Royal Engineers a fost crearea unui complex de tuneluri de baraci la aproximativ 15 metri sub vârful stâncii, iar primele trupe au fost adăpostite în 1803.  Moara de vânt de pe Turnul Morii a fost demolată în timpul războiului anglo-american la ordinul, Ordonance Board.  La sfârșitul războaielor napoleoniene, tunelurile au fost parțial convertite și utilizate de Serviciul de blocare a coastei pentru a combate contrabanda. Totuși, acesta a fost un efort pe termen scurt, iar în 1827 sediul a fost mutat mai aproape de țărm. Tunelurile au rămas apoi abandonate timp de mai bine de un secol.

Între 1856 și 1858, Anthony Salvin a construit o nouă cazarmă pentru ofițeri la sud de castel. Salvin a fost responsabil pentru exterior, pe care l-a proiectat în stilul renașterii Tudor, în timp ce grefierul lucrărilor castelului, G. Arnold, a fost responsabil pentru interior.

La izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial din 1939, tunelurile au fost transformate mai întâi într-un adăpost antiaerien, apoi într-un centru militar de comandă și un spital subteran. În mai 1940, amiralul Sir Bertram Ramsay a condus evacuarea soldaților francezi și britanici din Dunkerque, cu numele de cod Operațiunea Dinamo, din cartierul său general din tunelurile stâncii. O centrală telefonică militară a fost instalată în 1941 și a deservit cartierul general subteran.

Tablourile de distribuție erau în mod constant în uz și trebuiau să aibă un nou tunel creat alături de el pentru a găzdui bateriile și încărcătoarele necesare pentru a le menține în funcțiune.

O statuie a amiralului Ramsay stă în afara tunelurilor în onoarea muncii sale privind evacuarea Dunkerque și protejarea Doverului în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Foarte interesanta aceasta lectie de istorie. Am vazut etapele operatiunii de salvare a soldatilor dar din pacate in subteran nu am avut voie sa facem fotografii.  Dupa ce am terminat vizita in tunele aveam programare sa vizitam si spitalul militar care este in imediata apropiere. Am asteptat vreo 25 de minute dupa care am intrat si vizitat si acest loc. Am vazut bandaje care sunt din timpul razboiului. De asemeni am fost instruiti sa nu atingem nici un obiect deoarece poate sa fie toxic, asa ca am evitat orice contact. Am vizitat spitalul, bucataria, popota si chiar sala de mese. Mancarea din farfurii parea atat de reala. Din pacate nu am avut nici aici voie sa facem fotografii.

Dupa terminarea turului ne-am indreptat spre scara interioara,

am avut ceva trepte de urcat pana am iesit. Pentru persoanele cu probleme, exista un lift.

Gata terminasem de vizitat asa ca acum ne indreptam catre orasul Dover. Urma o plimbare la pas, parca se facuse si mai cald, asa ca am luat orasul la pas. Am intrat in magazinele de suveniruri pentru a achizitiona ultimele cadouase si de aici ne-am indreptat catre o cafenea renumita din centru. Cu 5 lire am cumparat un muffins si o cafea

medie(adica medie la ei inseamna 350 ml) asa ca bei din ditamai castronul, va voi atasa fotografii.  Am stat linistite si ne-am savurat cafelele si am privit lumea pe strada care nu se grabea si timpul se scurgea linistit pentru ei.

Se facuse vremea sa plecam catre Ramsgate, asa ca am luat autobuzul retur spre casa. Se incheiase si penultima zi.

Maine aveam directia Ramsgate-Victoria station- Victoria Bus station- Lutton airport. Dimineata ne-am sculat devreme, la 8:45 aveam trenul pana la Victoria station. Acolo ne-am oprit si am mancat micul dejun traditional englezesc dupa care ne-am continuat drumul catre autogara Victoria.

Aceasta este la vreo 10 minute de gara.  Ce am observant in Londra, nu exista cosuri de gunoi. Le-au scos de  cand au fost acele atacuri teroriste cand au pus bombele in cosurile de gunoi. De asemenea se fumeaza doar in locuri special amenajate si niciodata nu se fumeaza unde exista acoperis deasupra, decat in aer liber.  La unele terase sau cafenele chiar exista semne pe masa cu fumatul interzis.

Am ajuns devreme la autogara asa ca am avut timp sa mai bem o cafea englezeasca si sa ne bucuram putin de razele soarelui.

Dupa aceea ne-am luat la revedere de la draga noastra gazda, Ancuta si ne-am suit in busul catre aeroport. Biletele fusesera cumparate on-line, iar costul era undeva intre 13-15 lire de persoana.  Drumul dura o ora si douazeci de minute si ne lasa chiar la aeroport. De aici urma sa facem formalitatile si sa ne urcam in avion cu destinatia Romania.

Cam asta a fost despre UK in 2025, am promis la anul sa revenit si sa mergem impreuna si in Scotia, speram sa putem sa ne indeplinim si aceasta dorinta.