UK 2025, (2)

Deja ajunsesem in ziua a treia in Uk, era duminica adica ziua meciului. La ora 8:00 am plecat de acasa catre gara din Ramsgate unde, la 8:45 aveam tren spre Londra, biletele erau cumparate in avans asa ca problema era deja rezolvata. Trenul a venit la timp asa ca aveam doua ore de liniste in tren.  La 10:45 am ajuns la Victoria station destinatia noastra. De acolo ne-am indreptat catre un autobuz care ne ducea la National Gallery in Trafalgar Square, aveam de mers vreo 20 de statii, asa ca ne-am urcat la etaj si am vazut orasul care deja era ca un furnicar la acea ora.

Am coborat si ne-am indreptat catre o cafenea cocheta unde ne-am savurat cafeaua linistite. Dupa aceea am facut cateva fotografii si ne-am indreptat catre statia celui de al doilea autobus. Cu acesta aveam de parcurs 25 de statii pentru a ajunge la Tottenham Hotspor Stadium. In total in acea zi am facut 4 ore la dus, 4 ore la intors si 2 ore meciul, dar a meritat. Anca a achizitionat biletele on-line, asa ca ne-am indreptat catre intrarea in stadion. Lume multa, galagie, euforie. La intrarea in stadion.

Cea cu canadiana verde

Te verifica foarte atent si nu ai voie cu sticle de apa din exterior. Dupa ce am intrat, am primit si stegulete cu echipa locala, habar nu aveau ei ca eu tineam cu Chelsea si locurile noastre erau chiar in galeria celorlalti, dar nu au fost incidente. Am avut locuri bune in sectorul 108-109,

randul 9, loc 211. Foarte aproape de teren. Asa ca am putut recunoaste jucatoarele pe care deja le stiam de pe youtube, atat de la Chelsea cat si de la Tottenham.  Favoritele mele sunt: Chelsea iar ca nationale: UK si Australia intra in topul meu alaturi de Spania. Din pacate Sam Kerr nu a jucat dar au jucat alte doua sportive din Australia: Charli Grant si Clare Hunt pentru Tottenham. Mi-as fi dorit un meci Arsenal vs Chelsea, dar nu a fost ok in cadrul calendarului jucand in noiembrie si ianuarie, dar poate la anul, nu se stie niciodata.

S-au prezentat echipele:

Chelsea: Hanna Hampton(24), Mia Fisher(2), Sjoeke Nusken(6), Erin Cuthbert(8), Catarina Macario(9), Guro Reiten(11), Ashley Lawrence(12), Johanna Rytting Kaneryd(19), Maika Hamano(23), Maelys Mpome(25), Orianne Jean-Francoise(27)

Tottenham Hotspur: Lize Kop(1), Ella Morris(3), Clare Hunt(15), Molly Bartrip(5), Ashley Neville(29), Evelina Summanem(25), Drew Spence(24), Olivia Holdt(11), Charlotte Grant(2), Jessica Nez(7), Bethany England(9).

S-a facut poza de grup Chelsea team, Dela stanga la dreapta randul de sus: Hamano, Macario, Jean Francoise, Hampton, Mpome, randul de jos de la stanga la dreapta: Cuthbert, Kaneryd, Fishel, Lawrence, Reiten, Nusken. si schimbul de fanioane iar la ora stabilita a inceput meciul. Atacuri au fost atat la poarta Hannei Hampton cat si la poarta lui Liz Kop.    Actiuni frumoase cu pase largi ale lui Guro Reiten, Catarina Macario, Erin Cuthbert dar si Bethany England si echipa ei nu s-au lasat mai prejos.

Un scurt schimb de pase intre Sjoeke Nusken si Johanna Kaneryd a dus la un fault si de aici la penalty pentru Chelsea. Acesta a fost transformat de Catarina Macario. Chiar daca de o parte si de alta actiunile au curs si s-au facut multe schimbari. A intrat cel mai bun fundas din lume la  ora actuala Naomi Girma, a intrat Lola Brown, Augie Beever Jones si Weike Kaptain dar scorul a ramas acelasi pana s-au incheiat cele 90 de minute de joc.  A meritat sa vad acest meci si sa particip la acest event unde in tribune erau prezenti de la bunici, parinti si copii, toti cantau si erau fericiti, chiar daca echipa lor fusese infranta.

Bethany England

A urmat acelasi drum retur de 4 ore si am ajuns in Ramsgate. Maine urma sa vizitam Canterbury si oraselul Sandwich prin care treceam. Din

Ramsgate am luat un autobus si am vazut diferite satucuri traditionale pana in Canterbury. Pretul a fost 9 lire de persoane pentru toata ziua.

Echipata ca de iarna.

Canterbury este o destinație turistică populară, economia orașului fiind puternic dependentă de turism, alături de învățământul superior și comerțul cu amănuntul. În 2011, populația orașului era de peste 55.000, inclusiv un număr substanțial de studenți și unul dintre cele mai mari rate dintre studenți și rezidenți permanenți din Marea Britanie. Punctul de interes touristic maxim este catedrala. Biletul de intrare in catedrala costa 19,50 lire de persoana.

Locul orașului a fost ocupat încă din paleolitic și a servit drept capitală a Regatului Celtic. Multe structuri istorice umplu zona, inclusiv un zid al orașului fondat în epoca romană și reconstruit în secolul al XIV-lea, muzeul Westgate Towers, ruinele Abației Sf. Augustine, Castelul Norman Canterbury și cea mai veche școală existentă din lume, Școala Regelui. Adăugările moderne includ Teatrul Marlowe și St Lawrence Ground de la Kent si County Cricket Club. Catedrala Canterbury este cunoscută pentru arhitectura sa, muzica sa și pentru că este sediul Arhiepiscopului de Canterbury; primește un milion de vizitatori pe an.

Canterbury a rămas un oraș important în secolul al XVII-lea. Carol I și Henrietta Maria au vizitat în 1625; muzicienii au cântat în timp ce cuplul a intrat în oraș sub un baldachin de catifea susținut de șase bărbați care țineau stâlpii.  În 1647, în timpul războiului civil englez, au izbucnit revolte. Revoltele au devenit cunoscute drept „Revoltele cu budincă de prune”. Procesul revolutionarilor din anul următor a dus la o revoltă din Kent împotriva forțelor parlamentare, contribuind la declanșarea celei de-a doua faze a războiului. Cu toate acestea, Canterbury s-a predat pașnic parlamentarilor în bătălia de la Maidstone.

Până în 1770, castelul a căzut în paragină și multe părți din el au fost demolate la sfârșitul secolului al XVIII-lea și începutul secolului al XIX-lea. În 1787, toate porțile din zidul orașului, cu excepția Westgate – închisoarea orașului – au fost demolate ca urmare a unei comisii care le-a găsit împiedicând călătoriile cu autocarul.   Închisoarea Canterbury a fost deschisă în 1808, chiar în afara graniței orașului. Până în 1820, țesutul mătăsii din oraș a fost înlocuit de museline indiene importate, iar comerțul desfășurat ulterior a fost în mare parte cu hamei și grâu.

Calea ferată Canterbury & Whitstable (The Crab and Winkle Way), prima cale ferată de pasageri din lume, a fost deschisă în 1830; în faliment până în 1844, a fost achiziționată de South Eastern Railway, care a conectat orașul la rețeaua sa mai mare în 1846. Căile ferate din Londra, Chatham și Dover au sosit în 1860 concurența și reducerea costurilor dintre linii au fost rezolvate prin fuziunea lor ca South Eastern & Chatham în 1899.   Între 1830 și 1900, populația orașului a crescut de la 15.000 la 24.000.

Districtul Canterbury a păstrat aproximativ 4.761 de afaceri, până la 60.000 de angajați cu normă întreagă și cu normă parțială și a valorat 1,3 miliarde de lire sterline în 2001. Acest lucru a făcut din district a doua economie ca mărime din Kent. Astăzi, cele trei sectoare primare sunt turismul, învățământul superior și comerțul cu amănuntul.

În 2015, valoarea turismului pentru orașul Canterbury a fost de peste 450 de milioane de lire sterline; 7,2 milioane de oameni l-au vizitat in acel an, fiind unul dintre cele mai vizitate orașe din Anglia. Un total de 9.378 de locuri de muncă au fost susținute de turism, o creștere de 6% față de anul precedent.

Cele două universități au oferit un beneficiu și mai mare. În 2014/2015, Universitatea din Kent și Universitatea Canterbury Christ Church au valorat 909 milioane de lire sterline pentru economia orașului și au reprezentat 16% din toate locurile de muncă.

Una din cladirile interesante din oras,  librăria Crooked House din secolul al XVII-lea, cu două jgheaburi de cherestea, administrată de organizația de caritate pentru persoanele fără adăpost Catching Lives, la capătul străzii Palace, vizavi de Kings School, este adesea fotografiată pentru aspectul său ciudat și înclinat.  Si noi cand am ajuns erau doua grupuri de asiatici care se tot minunau.

Muzeul Roman din Canterbury găzduiește un pavaj de mozaic in situl archeologic, datând din jurul anului 300 d.Hr Alte structuri romane care au supraviețuit în oraș includ Queningate, o poartă blocată în zidul orașului și Dane John Mound, odinioară parte a unui cimitir roman.

Grădinile Dane John au fost construite lângă movilă în secolul al XVIII-lea și un memorial a fost plasat pe vârful movilei.

Centrul orașului conține multe case din secolele al XVI-lea și al XVII-lea cu rame din lemn, dar altele au fost distruse, în special în timpul celui de-al Doilea Război Mondial Baedeker Blitz. Printre supraviețuitori se numără  „Casa bătrânului țesător”.

Moara St Martin este singura moară care a supraviețuit dintre cele șase despre care se știe că au fost în Canterbury. A fost construit în 1817 și a funcționat până în 1890, dar acum este o reședință.

Cam atat despre Canterbury, dupa ce am terminat de vizitat catedrala, ne-am plimbat prin oras  am mers si in parcul localitatii. Daca doreai te puteai plimba cu barca pe raul care trece prin orasel. Am luat la pas stradutele stramte ale urbei si ne-am indreptat incet catre autocarul cu directia Ramsgate. Maine urma iarasi o zi tare, castelul de la Dover.