Roma 2004, dupa aproape douazeci de ani.

Roma 2004, dupa aproape douazeci de ani

Stiu ca este o excursie veche, dar abia acum am pus pe hartie aceste randuri despre Roma. Aproape 20 de ani de cand am fost in aceasta excursie, dar a ramas undeva in sufletul meu. In aceasta perioada am inchis blogul vechi si am deschis www.SuperNico.ro. Asa ca am inceput sa vad ce articole am scris si ce nu.  Am observat ca am trecut cu vederea multe excursii interesante si de aceea am zis sa ma pun pe scris, nu de alta dar se uita si sunt locuri foarte frumoase de vizitat si de impartasit cu prietenii calatori.

Despre Roma, este orasul despre care oricand poti scrie despre minunatele lui locuri turistice de vizitat, poti pierde notiunea timpului cand vezi atata frumusete si parca vrei ca timpul sa stea pe loc sa poti vizita cat mai mult.  Asa ca uitandu-ma la fotografii mi-am reamintit aproape tot din acea perioada si am decis sa impart cu voi aceste amintiri frumoase.

Intotdeauna mi-a placut sa calatoresc atat cu serviciu cat si pe cont propriu. Am avut norocul sa lucrez la o mare banca din Bucuresti care in domeniu ei,  avea si activitatea de trainning cat si vizitarea si controlul sucursalelor cat si a subagentilor.

Asa  se face ca de multe ori imi luam geamantanul si plecam prin tara cate o saptamana si imbinam utilul cu placutul.  Cred ca am scolit peste 500 de persoane daca nu mai mult, oamenii cu care vorbesc si sunt prietena si acum,  chiar daca nu mai lucrez in acel loc din februarie 2015.

Mi-au placut joburile pe care le-am avut si care m-au implinit si definit ca om.  Am lucrat doar in doua domenii de activitate: turism si bancar. Am inceput in 1983, cu Centrul de calcul al ministerului Turismului, am continuat cu ONT Carpati Bucuresti, dupa care a urmat: BRCE, BANCOREX si Banca Romaneasca, atat.   Pe vremea noastra nu schimbai job-urile la 2-3 ani ca sa mai castigi 30 de euro, stateai 10-15 ani in aceleas loc si iti puneai sufletul,  sa faci treaba buna,  sa ai rezultate pe masura,  ceea  ce am si facut.

Asa se face ca datorita eforturilor echipei din care facem parte in aceea perioada am castigat de vreo trei ori:  cea mai buna locatie, cea mai friendly location, si cel mai bun team.

Aceste premii erau decernate dupa ce reprezentanti i   celor care ne supervizau din strainatate activitatea, veneau in locatia noastra ca si clienti de rand si ne evaluau abilitatile plus fluxul mare de clienti, amabilitatea si atentia pe care o acordam acestor.  Precum si conversatia pe care o purtam cu clientii in diferite limbi de circulatie internationala si felul nostru,  cum stiam sa prezentam produsul cu beneficiile lui.

Daca erau mai multe locatii de top,  aceasta operatiune se putea repeta si de doua-trei ori pana exista o locatie castigatoare.  Deci am castigat de vreo trei ori asa ca team-ului nostru i-a fost recunoscuta valoarea prin cate o excursie in strainatate: in in Roma(Italia 2004), Creta(Grecia 2005), si in Barcelona (Spania 2006). Eu nu am putut merge decat in primele doua in urmatoarea eram  de ceva timp in alt department al bancii.

A fost una din cele mai frumoase perioade cu realizari minunate in cadrul acestei banci unde, in mai 2002, am fost aleasa si angajata de top a bancii, o recunoastere a muncii mele depuse.  Deci dupa ce am aflat ca suntem castigatorii trofeului deja ne pregateam sa vizitam Roma, asa ca aveam deja bagajele facute si eram in poll-position la start.

Am plecat intr-o zi de joi in luna mai in 2004, cu destinatia Roma, eram din cadrul sucursalei noastre, doi referenti de specialitate si doi casieri, grupul fiind intregit si de alte persoane de la alte banci din Romania care ne-au urmat in clasamentul final.   Asa ca eram un grup de 10-15 persoane care porneam in aceasta aventura cu destinatia Roma. Am aflat ca avem si timp liber dar si un program organizat de reprezentantii firmei partenere din strainatate in care intrau vizitele la: Vatican, Tivoli, o seara romana si un tur pedestrian de oras.  Daca ne mai ramanea timp puteam sa vedem ce consideram noi important gen: Colloseum, Piata Spaniei, Fantana di Trevi, Cladirea Parlamentului si tot ce ne iesea in cale si sa nu uitam de cumparaturile pe care le aveam de facut in cetatea eterna.

Cum as putea caracteriza Roma in cateva cuvinte?

Este imposibil de evaluat acest oras, este un oras cosmopolit, cu o vechime de mii de ani, oras construit pe cele „șapte coline”:  Capitoliu, Palatin, Viminal, Quirinal, Esquilin, Celian și Aventin. Tibrul curge spre sud prin Roma, centrul fiind situat acolo unde Insula Tibrului facilita trecerea.  Inca se vad părți ale vechilor ziduri ale orașului.

Zidul Servian a fost construit doisprezece ani după ce galii au prădat orașul în 390 î.Hr.; includea mare parte din Dealurile Esquilin și Celian, precum și celelalte cinci în întregime. Roma a depășit în dezvoltarea sa Zidul Servian, dar nu s-au mai construit alte ziduri până în 270 d.Hr., când Aurelian a început construirea Zidurilor Aureliene. Aveau o lungime de aproape 19 km, și a fost zidul pe care trupele regale italiene au trebuit să-l străpungă pentru a intra în oraș, în 1870.

Conform legendei, Roma a fost întemeiată de gemenii Romulus

și Remus pe 21 aprilie 753 î.Hr., și dovezile arheologice sprijină teoria conform căreia Roma s-a dezvoltat pornind de la așezări pastorale pe Dealul Palatin, construite în zona viitorului Forum Roman, și care au stat la baza noului oraș în secolul VIII î.Hr.   Orașul avea să devină capitala Regatului Roman (condus de o succesiune de șapte regi, conform tradiției), a Republicii Romane (din 509 î.Hr. – 27 î.Hr., guvernată de Senat),  în final, a Imperiului Roman (din 27 î.Hr., condus de un împărat); aceste succese au depins de cuceririle militare, de dominația economică, precum și de asimilarea civilizațiilor învecinate, etruscii și vechii greci. În anul 64, în timpul domniei lui Nero, o mare parte a orașului a fost mistuită de incendiu. Orașul a fost reconstruit în timpul Flaviilor, dar mai ales în timpul împăraților Traian, Adrian și Caracalla.

De la fondarea Romei în 753 î.Hr., orașul a rămas neînfrânt din punct de vedere militar (deși a pierdut câteva bătălii), până în 386 î.Hr., când Roma a fost ocupată de celți (unul dintre cele trei triburi principale ale galilor) și, apoi, recuperată de romani în același an. Conform legendei, galii s-au oferit să returneze Roma populației sale în schimbul a cinci sute de kilograme de aur, dar romanii au refuzat, preferând să-și recapete orașul luptând mai degrabă decât să recunoască o înfrângere. Totuși, în cartile de istorie se spune ca  răscumpărarea  Romei a fost plătită și, în timp ce un senator roman a protestat în fața conducătorului galilor (Brennus), spunând că greutățile folosite pentru măsurarea răscumpărării nu sunt exacte, Brennus și-a aruncat sabia peste greutăți și a rostit celebrele cuvinte: “Vae victis” (vai de cei învinși).

Dominația romană s-a extins asupra majorității Europei și malurilor Mării Mediterane, în timp ce populația ei depășea un milion de locuitori. Timp de aproape o mie de ani, Roma a fost cel mai mare, mai bogat și mai important din punct de vedere politic oraș al lumii occidentale, rămânând astfel și când a început declinul imperiului și împărțirea sa în două, chiar dacă, până la urmă, și-a pierdut statutul de capitală în detrimentul orașului Milano și, apoi, Ravenna, fiind depășită ca prestigiu de capitala Imperiului Roman de Răsărit, Constantinopol.

In timpul domniei lui Constantin I, episcopul de Roma a căpătat atât importanță religioasă, cât și politică, până la urmă ajungând să fie cunoscut drept Papă și stabilind Roma, ca centru al Bisericii Catolice.

În urma jefuirii Romei din 410 de către Alaric I și căderii Imperiului Roman de Apus în 476 d.Hr., Roma a alternat între Imperiul Bizantin și jafurile barbarilor goți și vandali. Populația orașului a scăzut la un număr de doar 20.000 de oameni în timpul Evului Mediu Timpuriu, reducând orașul cândva înfloritor la grupuri de clădiri locuite, dispersate de-a lungul unor arii extinse de ruine și vegetație. Oricum Roma nu a decazut ci a fost reconstruita generatie dupa generatie ajungand unul din cele mai vizitate orase ale lumii cu un numar impresionant de obiective turisice de vizitat. Este gresit spus ca ai vazut Italia si chiar Roma doar dupa o singura vizita, trebuie sa revii de mai multe ori pentru a vedea tot ce a avut si inca are fostul imperi Roman de aratat generatiilor noastre.Sunt multe de povestit si de sus aici, iar timpul nostru era foarte limitat, asa ca imediat dup ace ne-am cazat joi am avut timp liber deci trebuia sa folosim acest timp la maxim urmand sa ne reantalnim tot grupul seara la cina. Pana atunci am pornit pe stradutele inguste din Roma si ne-am pierdut in multime, vroiam neaparat sa vizitam Colloseum si sa facem o fotografie cu gladiatorii.

Ceea ce s-a intamplat.  Deci, Colosseumul este un monument istoric și turistic aflat in centrul Romei vizitat de foarte mulți turiști din toată lumea. El este probabil cea mai impresionantă clădire-ruină a Imperiului Roman. Colosseumul (70-80 d.Hr.), cel mai mare amfiteatru construit vreodată în Imperiul Roman. A avut inițial o capacitate de 60.000 de spectatori, după care a fost extins. Colosseumul a fost folosit pentru lupte între gladiatori.

Colosseumul era cea mai mare construcție a vremurilor sale după piramide și astăzi este cel mai mare amfiteatru antic care poate fi vizitat in Italia. Colosseumul este situat la est de Forumul Roman. Construcția a început sub conducerea împăratului Vespasian în anul 72 d. Hr. și a fost finalizată în anul 80 d.Hr. sub conducerea succesorului său și moștenitorul Titus. Alte modificări au fost făcute în timpul domniei lui Domitian (81-96). Acești trei împărați sunt cunoscuți sub numele de dinastia Flaviană, iar amfiteatrul a fost numit în limba latină pentru asocierea cu numele de familie (Flavius).

Colosseumul ar putea avea, este estimat, între 50.000 și 80.000 de spectator  având o audiență medie de aproximativ 65.000, a fost folosit pentru concursuri cu gladiatori și spectacole publice.  Prizonierii din războaie erau puși să lupte între ei sau cu animale sălbatice. Spectatorii se delectau privind luptele dintre gladiatori si sclavi, uneori chiar si intre gladiatori si animale.

Colosseum este încă un simbol iconic al Romei Imperiale și este listat ca una dintre Cele șapte minuni ale lumii moderne. Este una dintre cele mai populare atracții turistice ale Romei și are, de asemenea, legături cu Biserica Romano-Catolică, deoarece în fiecare Vinerea Mare, Papa conduce o procesiune cu torțe “Calea Crucii”, care începe în zona din jurul Colosseumului.

Colosseumul este de asemenea prezentat pe versiunea italiană a monedei euro de cinci cenți.

Intre anii 80-400 e.n. se estimează că și-au pierdut viața în Colosseum în jur de 300.000 oameni, alături de peste 1 milion de animale. Am luat pulsul,  am vizitat tot ce se putea, am facut fotografii cat de multe pe care le voi atasa si dupa ce am iesit din Colloseum am vizitat si situl care este in fata acestuia. Cristina, prietena mea era ingrozita, mi-a spus nu mai poate,  a vazut la pietre de i s-a luat, haha.

Dupa aceea ne-am continuat drumul catre  Fontana di Trevi,    este localizata în cartierul Quirinale din Roma. Fântâna Trevi este cunoscută drept una dintre cele mai spectaculoase fântâni din lume atragand foarte multi turisti.

Fontana di Trevi se afla la capătul unui apeduct construit în anul 19 î.Hr. ce se numește Aqua Virgo care aduce apa de la izvoarele Salone (aproximativ 20 km depărtare de Roma) și aprovizionează mai toate fântânile din centrul istoric al Romei.  Scenele reprezentate pe “Fontana di Trevi” spun povestea denumirii fantanii: ‘Era o fecioara păstoriță care le-a aratat izvorul soldatilor care căutau apa’, conform unui autor din secolul XVI.     Apa curge din gura unei figuri dominante – Neptun, zeul mării, care se află într-un car de luptă ce are forma unei scoici, tras de doi căluți de mare. Unul dintre cai este nărăvaș iar celălalt este calm și supus, simbolizeazțnd dispoziția fluctuantă a mării.

La stânga lui Neptun se găsește statuia zeiței Abundentei, deasupra careia se afla un basorelief înfațișându-l pe Agrippa, ginerele împaratului din anul 19 i. Hr., aproband planurile de constructie pentru apeduct. In dreapta se afla zeul Sănătații, deasupra căruia se află reprezentarea fecioarei ce îndreapta soldații către apă.

În 1730, Papa Clement al XII-lea a organizat un concurs pentru a proiecta o nouă fântână. Au participat mulți arhitecți importanți, dar în cele din urmă Nicola Salvi a câștigat drepturile de a proiecta fântâna, deși unele teorii spun că poate nu a fost prima sau cea mai bună alegere.  Prima apă a ieșit din fântână în 1743, dar până în 1762 un alt Papă, Clemens al XIII-lea, a finalizat și a inaugurat oficial noua fântână din Trevi, la 11 ani după moartea lui Salvi.

Legenda spune că o monedă aruncată în fântână va asigura o întoarcere la Roma. Sa specam, iata au trecut19 ani si inca nu m-am intors.

Această tradiție se datorează și vechilor romani care adesea au aruncat monede în apă pentru a face ca zeii apelor să-și favorizeze călătoria sau să-i ajute să se întoarcă acasă în siguranță.

Este una din cele mai intortante locatii, aici fiind filmat si “La dolce vita” cu Marcello Mastroiani si Anita Ekberg, deci era un MUST SEE.  Daca te duci pe inserat fantana poate fi luminata in diferite culori. Acum aveam o problema Cristina tot arunca bani, parca vroia sa se-ntoarca de 10 ori si vroia sa stea eu deja gata vazusem ce era de vazut,  am facut  fotografii si mi-am cumparat un ghid cu povestirea despre locatie.

Ne-am continuat drumul catre parlamentul  italian, unde nu am putut intra, am facut fotografii decat in exterior. Si cum stateam eu asa frumos sa ma fotografieze Cristina, ma vad inconjurata de patru tipi si nu prea stiam cum sa reactionez. Zic gata ma rapesc astia la Roma, ajung vedeta pe aici.  Mistrerul a fost dezlegat imediat, mi-au spus ca sunt frumoasa si ca vor sa faca fotografie cu mine(vorba aia, fa poza cu maimuta). Eu credeam ca vroiau sa fotografieze parlamentul, hahaha.

La fel ca si noi erau turisti iranieni, am ras, ne-am amuzat si ne-am luat la revedere.

 

Gata deja cam  obosisem era timpul sa o luam la pas spre hotel, deoarece ne astepta o cina minunata si un bine meritat somn, a doua zi(vineri) urma o zi plina de vizitat Vaticanul.

Numele locului este antic predatând creștinismul. Denumirea provine din limba latină Mons Vaticanus (“Colina Vatican”). Este parte a Mons Vaticanus și a fostelor câmpuri Vaticane unde a fost construită Bazilica Sfântul Petru. Aici se mai află și rezidența papilor numită Palatul Apostolic cu Capela Sixtină și muzeele Vaticanului, dar și cu multe alte clădiri.

Întreg teritoriul statului Vatican a fost înscris, în anul 1984, pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO. Șeful statului este papa, care deține autoritatea supremă executivă, legislativă și judecătorească peste statul Vatican și peste Sfântul Scaun. Papa, ca suveran al celor două entități, este ales pe viață în conclav de cardinalii care nu au depășit vârsta 80 de ani. Papa este ajutat la conducerea celor două entități politice de secretarul de stat și de guvernatorul Cetății Vaticanului.

În 326 prima biserică, bazilica lui Constantin, a fost construită peste mormântul Sfântului Petru, care a fost înmormântat într-un cimitir obișnuit în acel loc, iar din acel moment zona a început să fie populată, dar în special de case de locuit legate de activitatea Sfântului Petru.

Papii în rolul lor secular au început să sosească pentru a conduce regiunile din vecinătate și prin intermediul Statelor Papale, au condus o mare parte din peninsula italică pentru mai mult de o mie de ani până la mijlocul secolul XIX, când cea mai mare parte din teritoriul Statelor Papele a fost ocupate de nou creatul Regat al Italiei. Multă vreme Vaticanul nu a fost locuința papilor, ci Palatul Lateran, iar în secole mai recente Palatul Quirinal, în timp ce în perioada 1309-1377 a fost la Avignon, în Franța.

Limba oficială este limba latină, lingua franca a Imperiului Roman, care a rămas în uzul Bisericii Catolice. Italiana și – cu o mai mică amploare – alte limbi sunt folosite în general pentru conversație, publicații și transmisiuni. Germana este limba oficială a Gărzii elvețiene.

Există și o cetățenie vaticană separată care împuternicește oficialii să călătorească cu ajutorul pașaportului vatican și le oferă statut diplomatic în țările în care sunt acreditați. La sfârșitul anului 2003, 552 de persoane dețineau cetățenie vaticană din care 61 de cardinali, 346 alți clerici, 101 membri ai Gărzii pontificale elvețiene și 44 de alte persoane laice. Aproape toate aceste persoane dețin dublă cetățenie, păstrându-o și pe cea a propriilor țări cât timp se află în serviciul Vaticanului. Majoritatea italienilor angajați la Vatican nu dețin cetățenie vaticană.

Populația permanentă a Vaticanului este predominant masculină, deși două ordine de călugărițe trăiesc în Vatican. O minoritate sunt clericii vârstnici; cei care au rămas sunt membri ai ordinelor religioase. Mulți muncitori locuiesc în afara zidurilor, inclusiv Garda elvețiană și personalul diplomatic.

Bărbații și, în special, femeile trebuie să respecte un cod strict al îmbrăcămintei. Hainele deasupra genunchilor  sunt strict interzise.    Cetățenia poate fi primită prin rezidență stabilă și prin deținerea unui post în oraș. Turismul este un factor important al vieții de zi cu zi. Papa conduce litughia săptămânală și alte servicii religioase și apare în sărbători religioase, precum Paștele.

În fiecare săptămână, papa se adresează pelerinilor de două ori: miercuri, în audiența generală, pe care o susține în Piața Sfântul Petru sau în Aula Paul al VI-lea și, duminica, de la fereastra palatului său apostolic pentru rugăciunea Angelus.

Orașul Roma înconjoară Vaticanul, o enclavă a Sfântului Scaun, care este un stat suveran. Găzduiește Piața Sfântului Petru, cu Bazilica corespondentă. Spațiul liber din fața bazilicii a fost reconceput de Gian Lorenzo Bernini, din 1656 până în 1667, sub direcția Papei Alexandru al VII-lea, ca o curte adecvată necesităților, gândită astfel încât un număr cât mai mare de oameni „să-l poată vedea pe Papă dându-și binecuvântarea, fie din mijlocul fațadei bisericii, fie dintr-o fereastră a Palatului Vatican”

Grupul nostru a intrat fara incidente si am inceput turul, minunandu-ne de atatea picturi si sculpuri celebre. Sincer nici nu stiai unde sa te uiti mai repede si ce fotografii sa faci. O sa las fotografiile si video-urile sa va explice mai mult.  În Vatican se află, de asemenea, prestigioasele Biblioteca Vaticanului, Muzeele Vaticanului cu Capela Sixtină, Camerele Rafael și alte opere importante ale lui Leonardo Da Vinci, Rafael, Giotto, sau Botticelli( Ispitirea lui Isus, executata intre anii  1480–1482 si localizata in Capela Sixtina pe peretele din nord , Tineretea lui Moise).

Am vazut sarcofagul lui Constantin cel mare si mamei sale imparateasa Elena, am vazut Capella Sixtina cu Judecata de Apoi,  Hristos dăruind cheile Sfântului Petru,  a lui Michelangelo, am vazut tablouri celebre gen:  Scoala din Atena, fresca lui Rafael Sanzio, Asediul Vienei de Jan Matejko, Pictura lui Leonardo singura pictura expusa  „Sfântul Ieronim în pustie în Muzeele Vaticanului din Pinacoteca.   Sculpturi celebre:  Laocoön si fii, sculptata de Agesander of Rhodes, Athanadoros, Polydoros, Athenodoros of Rhodes, Polydorus of Rhodes,

Apollo Belvedere – Sculptata de Giovanni Angelo Montorsoli, Caritate pentru copii, sculptata de Gian Lorenzo Bernini, precum si statuia Zeiței căsătoriei și nașterii, Membra al Triada capitolină, Statuia Juno Sospita.

Vaticanul are el însuși o puternică semnificație culturală. Clădiri precum Bazilica “Sfântul Petru” și Capela Sixtină sunt casa unora din cele mai frumoase opere de artă din lume, care includ opere de artiști precum Botticelli, Bernini, Michelangelo, Leonardo da Vinci.

Precum si binecunoscuta, Cina cea de taina, tablou pictat de Leonardo Da Vinci. Librăria Vaticanului și colecțiile din Muzeele Vaticanului sunt de o importanță istorică, științifică și culturală extraordinară. Nici nu stiam unde sa ne mai uitam mai repede ca deja eram coplesiti de atatea frumuseti si atata istorie, mitologie si cultura.  Am petrecut multe ore in camerele muzeului, urmand basilica sfantul Petru, unde urma sa vedem capodopera La Pieta a lui Michelangelo Buonarroti. Dupa ce Capela Sixtina m-a lasat cu gura cascata, ce mai puteam zice in fata acestei capodopere renascentiste, asa ca am tacut si am urmarit fiecare curbura a lucrarii, chiar daca priveam printr-un geam protector, deoarece cum stiti un dezaxat in acele timpuri a atacat aceasta sculptura si au trebuit luate masuri de securitate.  Pietà este o sculptură creată în anii 1498-1499 de artistul Michelangelo Buonarroti. Din pacate in 2004, nu erau asa de performante aparate de fotografiat sau telefoanele, asa ca  unele fotografii nu sunt extraordinar de clare.

În prezent această capodoperă de o valoare inestimabilă a sculpturii renascentiste se află la Vatican, în Bazilica Sfântul Petru.  Este singura lucrare semnată de Michelangelo.  Semnătura poate fi văzută pe centura care îi încinge pe diagonală pieptul Fecioarei.

Statuia a fost realizată pentru cardinalul francez Jean de Billheres, care fusese repartizat în Roma. Statuia a fost făcută ca monument funerar al cardinalului, dar a fost mutată în prima capelă pe partea dreaptă de la intrarea în bazilică, în secolul XVIII, unde se găsește actualmente.

Această faimoasă operă de artă o întruchipează pe Fecioara Maria ținând în brațe trupul lui Isus după crucificare. Această temă este de origine nordică, populară la vremea respectivă în Franța, însă nu și în Italia. Interpretarea dată de Michelangelo lui Pietà este unică. Este o lucrare de o deosebită importanță întrucât împletește idealurile de frumusețe renascentiste cu cele naturaliste.

Sincer chiar obosisem chiar daca eram eu cea care vrea date, fapte, povestiri si legende, parca era prea mult si la un moment dat,  simti ca nu mai poti sa asimilezi.

Asa ca am iesit in piata si  am urmarit schimbarea garzii elvetiene, foarte frumos si emotionant moment dupa care ne-am continuat sesiune de fotografii din toate colturile si pozitiile.

Si am vazut  acel faimos horn pe unde iese fumul cand se alege noul papa. A filmat Cristina casete intregi.

Am petrecut destul de mult timp si deja eram cam epuizati. Aveam doua optiuni sa luam inapoi autocarul catre hotel sau sa ne plimbam alene pe strazi deja stiam drumul si nu imi era ca ne ratacim, asa ca am plecat catre Piazza di Spagna.

Doar nu venisem sa dorm la Roma la acea ora, aveam inca multe de vazut.  Deja era cam pe inserat si chiar simtem nevoia sa stau pe acele trepte spaniole(Scalinata della Trinità dei Monti ), cu o inghetata in mana si sa admir forfota din jurul nostu, era ceva interesant si colorat.

Asa am aflat de la Bruno un localnic dragut care a intrat in vorba cu noi si ne-a acompaniat la un expresso, ca aceste trepte sunt construite in jurul anului 1700. Tot de la el am aflat si de fantana care este la capatul acestor trepte Fontana della Barcaccia sau Fântâna Bărcii Urâte, un bazin ce se aseamănă cu o ambarcațiune antică scufundată, proiectat în anul 1625 de Pietro Bernini, tatăl faimosului Gian Lorenzo Bernini, cel care a proiectat Piața Sfântului Petru de la Vatican, considerată marea sa capodoperă.

Gata cam atat pentru acea zi, am terminat si cafeaua si inghetata, ne-am luat la revedere de la Bruno si ne-am indreptat cuminti catre hotel. Acolo aveam o seara tipic romana, cu cantece, voie buna si socializare maxima.

Gata venise si a treia zi, la fel de plina in evenimente, Aceasta incepea cu  vizitarea celebrei  Vile lui Hadrian de la Tivoli si cina romana pe seara. A treia zi, catre Tivoli, pe autostrada am parcurs aproximativ 31 de km, cred ca in vreo 40 de minute eram acolo, deoarece era un blocaj, dar intre timp se mai remediase asa ca ne-am continuat drumul in conditii bune ajungand in foarte scurt timp. Pana la intrarea in obiectiv am vazut pe tot drumul pisici grase si lenese care se intindeau si rasfatau  sub razele minunate ale  soarelui.

Vila lui Hadrian,  este  reședință de țară construită la Tivoli lângă Roma de către împărat Hadrian, cuibusorul de nebunii unde petrecea mult timp in compania lui  Antinous . Povestirile spun ca, Hadrian l-a întâlnit probabil pe Antinous , un tânăr grec,  imediat după călătoria sa la Londinium. Au devenit iubiți, dar Antinous s-a înecat tragic în râul Nil.  Atunci  Hadrian, cu inima zdrobită, a inundat lumea romană cu imaginea lui Antinous, dedicând altare și idoli pentru el în același fel în care romanii i-au făcut zeilor lor. Ba chiar a numit un nou oraș egiptean , Antinoopolis,  în onoarea lui.

Această vilă este considerată perla arhitecturala a opulenței și eleganței lumii romane. Acoperind aproximativ 18 km pătrați, complexul era mai mult un oraș de grădină imperial decât o vilă tradițională. Clădirile sale au fost proiectate să urmeze întinderea naturală a terenului și au inclus băi și clădiri de băi, biblioteci, grădini de sculptură, teatre, săli de mese în aer liber, pavilioane și apartamente private.

 

Porțiuni semnificative ale complexului au supraviețuit până în timpurile moderne. Vila lui Hadrian a fost desemnată UNESCO Sit al Patrimoniului Mondial în 1999. A fost proclamată „o capodoperă care reunește în mod unic cele mai înalte expresii ale culturilor materiale ale lumii mediteraneene”.

Ne-a placut maxim locatia si am facut numeroase fotografii pentru aducere aminte, dupa care ne-am intors la autocar cu destinatia hotel.

Deși relativ mic, vechiul centru al orașului conține aproximativ 300 de hotele și 300 pensiuni  peste 200 de palate,  900 de biserici, opt dintre parcurile principale ale Romei, reședința președintelui republicii, casele Parlamentului, birouri ale orașului și guvernului local, precum și multe monumente faimoase.

Vechiul oraș conține de asemenea mii de ateliere, birouri, baruri și restaurante. Milioane de turiști vizitează Roma anual, ea fiind unul dintre cele mai vizitate orașe din lume.

Deoarece firma mama ca sa zic asa, s-a ocupat de toate: transport, cazare, program, nu pot sa va dau detalii despre acestea. V-a trebui sa consultati voi clar in avans aceste detalii si sa va faceti un plan.

Seara s-a incheiat cu o cina tipic romana, alaturi de prieteni la unul dintre cele mai faimoase ristorante, mancare, antren, cantonete live si un prosecco minunat, ne-au facut sa ne simtim extraordinar.

Dupa care a urmat o plimbare de vreo 10 minute pe ingustele stradute din Roma pe inserat.

Cam aceasta a fost excursia la Roma, a doua zi, ne-am  luat Arrividenci Roma si plecam spre Bucuresti.  Am m-ai cumparat cate ceva din aeroport si am m-ai facut cateva fotografii de final. Fotografiile va vor arata mai multe detalii.

Ci vediamo presto Italia.