Creta 2005,

Dupa cum am detaliat in articolul Roma 2004, am iesit cea mai buna locatie Western Union si in 2005, iar premiul castigat de team-ul nostrum a fost o minunata excursie in Creta.
Deci dupa ce au auzit ca am casigat si ca mergem in Creta erau foarte bucurosi, grupul nostru era format din sase persoane: (Argentina, Mihaela, Elena, Gilda, Gabi si eu) care au fost direct implicati in aceasta activitate. Stiam ca urmau patru zile minunate excursie de 4 zile(3 nopti) plecam joi si duminica deja ne intorceam.

Ne-am intalnit la aeroport si dupa un drum de vreo doua ore si un pic, am ajuns in Creta, pe aeroportul din Chania, zbor frumos lin, fara peripetii. Dupa ce am prezentat actele si am pasit in Creta, am fost preluati si indreptati catre autocar care ne ducea catre hotelul nostru. Am ajuns destul de tarziu, pana am fost repartizati in camere si tot procesul a durat ceva, dar tot am avut timp sa dam un tur si sa vedem cum este in cadrul complexului turistic.

Mai tarziu am aflat ca in cadrul acestei excursii aveam sa vizitam cetatea venetiana de pe Insula Spinalonga, evident calatoria se face cu vaporul pe marea Egee pana acolo, Palatul din Knossos, aveam o seara greceasca si timp liber sa ne putem plimba pe insula in voie si sa putem face shopping in Agios Nikolaos si tot ce ne doream sa mai vizitam.

Am vizitat putin complexul in care eram cazati si am mers la cina.

A doua zi dupa micul dejun,

aveam sa aflam mai multe despre Creta de la ghidul nostru si despre aceasta prima zi, care era dedicate vizitarii Palatului Knossos.

Civilizația minoică a fost o civilizație din epoca bronzului care a apărut pe insula Creta și înflorit din aproximativ secolul al XXVII-lea î.Hr. până în secolul al XV-lea î.Hr.A fost redescoperită la începutul secolului datorită activității arheologului britanic Arthur Evans. Will Durant face referire la civilizația minoică ca „prima verigă din lanțul european”. Se consideră că primii locuitori ai Cretei au venit pe insulă acum cca. 128.000 ani, în timpul paleoliticului mijlociu. Cu toate acestea, până la începutul mileniului al V-lea î.Hr. nu au existat semnele unei agriculturi avansate.

Apariția acestei civilizații și perioadele de bruscă înflorire întrerupte de cataclisme rămân un mister.
Termenul minoic provine de la numele regelui legendar cretan Minos și a fost folosit pentru prima dată de arheologul englez Arthur Evans.

Deci despre Creta, este cea mai sudică insulă greacă la Marea Egee, constituind una din provinciile Greciei. La rândul ei, provincia Creta cuprinde următoarele 4 prefecturi: Chania, Heraklion, Lasithi și Rethimno.
Cu o suprafață de 8.261 km², Creta este cea mai mare insulă din Grecia și a cincea ca mărime din Marea Mediterană. Linia de coastă are o lungime totală de 1.040 km.

Capitala insulară este Heraklion cu 137.711 locuitori (anul 2001). Alte orașe importante sunt: Rethymnon (47.272 loc. în 2001) și Chania (55.838 loc. în 2001).

În anul 67 î.Hr., Creta figurează în cronicile istorice ca o insulă aparținând Imperiului Roman. După căderea imperiului, Creta a intrat sub dominația Bizanțului. Între anii 1211-1669 s-a aflat sub controlul Republicii Veneția și a devenit un bastion de apărare a intereselor acesteia în est. În perioada 1669-1898 locuitorii greci ai Cretei au luptat împotriva dominației Imperiului Otoman. În 1913, Creta a devenit parte din Grecia.

Între 1900-1931 arheologul englez Sir Arthur Evans a efectuat săpături arheologice în apropiere de Heraklion. Datorită lui a fost descoperit: palatul din Cnossos, construit în jurul anilor 1500 î.Hr. Arthur Evans a fost convins că a descoperit legendarul palat al regelui Minos.
Lucrările de reconstrucție s-au bazat pe vechi imagini ale palatului găsite pe frescele minoice locale.
Palatul din Knossos, este cel mai mare sit arheologic din Creta, datand din epoca bronzului.

A fost centrul politic si religios al culturii minoice. Palatul din Knossos a fost descoperit de catre Sir Arthur Evans in 1894. Insotit de catre Dr. Duncan Mackenzie( care s-a distins prin excavatiile pe insula Melos) si Dr. Fyfe.
Evans a folosit o echipa numeroasa ce s-a ocupat de excavatii care, din iunie 1900, a scos la lumina o mare parte din palatul antic.

Remarcabilul Palat din Knossos asa cum se prezinta astazi este o reconstructie folosind materialele originale excavate de catre Arthur Evans. Chiar daca Knossos nu este o asezare biblica, prezinta un mare interes din punct de vedere turistic datorita apropierii sale de Iraklion si mai ales datorita culturii minoice care a inflorit aici. Knossos se afla la aproximativ 5 km sud de Iraklion.

Renumele Knossos-ului s-au raspandit in intreaga lume, precum aventurile regelui Minos si Minotaurului (animalul mitologic inchis in labirintul in care victimele trebuiau sacrificate)si zborul lui Daedalus si fiul sau, Icar, cu moartea lui Icar aripile i s-au topit pentru ca a zburat prea aproape de soare.

In jurul anului 1300 I.Hr. un incendiu devastator a distrus palatul. Pentru aproape o mie de ani inainte, orasul-stat Knossos a continuat in nordul si vestul zonei palatului. Orasul a ramas ca cel mai mare si cel mai puternic dintre cetatile cretane pana in perioada romana, cand opozitia fata de romani a facut ca acesta sa fie inlocuit de Gortina incepand cu 67 i.Hr.
Intrega zona este deschisa vizitarii si cele mai multe dintre marile atractii sunt usor de indentificat.

Pe langa cladirilie colorate si fresce (originalele carora se gasesc in Muzeul Arheologic din Iraklion), amintim Camera Tronului cu paznicii grifoni; Camera Reginei cu baia proprie, avand cada din teracota si cu ceea ce se spune a fi prima toaleta cu rezerva de apa; sisteme sofisticate de ferestre si perdele pentru aerisire si lumina precum si mari vase de lut folosite pentru a depozita cereale, vin si ulei de masline.

Dupa ce am vizitat tot, am trecut la sesiunea de fotografii, o vizitat orasul si piata

iar dupa aceea a urmat un pranz la o taverna greceasca,

dupa care ne-am continuat plimbarea pe stradutele din apropiere,

cumparand diverse suveniruri, dupa care ne-am intors la hotel, ne-am plimbat prin complex, am vazut imprejurimile si am mers pe plaja destinata hotelului, luand pulsul marii Egee.

Asa ca dupa micul dejun ne-am imbarcat cu destinatia Agios Nikolaos. Orășelul poartă numele Sfântului Nicolae, este protectorul marinarilor. Din Agios Nikolaos, pornesc frecvent spre Spinalonga ambarcațiuni mai mari sau mai mici încărcate cu turiști. Este important să se știe că , deoarece în insulă nu există posibilități de cazare, tururile durând câteva ore, trebuie respectat orarul ambarcațiunii cu care ai venit.

Cateva cuvinte despre insula. Se spune ca, in secolul IV, a fost cucerită de bizantini, mai apoi de sarazini, ca în anul 1200 să treacă sub stăpânirea venețienilor. Ei sunt cei care construit o fortăreață care era de necucerit. Au apărat Creta câțiva zeci de ani, de invazia otomană instalând tunuri dar și un întreg arsenal de arme.

In 1715, venețienii au pierdut insula in favoarea otomanilor. După războiul balcanic din ani 1912-13, insula revine statului Cretan. Insula in secolul XIX, În 1904, insula este transformată în “colonie pentru leproși” sau “o insulă a tăcerii”.
Primii oameni au fost aduși din Creta, aproximativ 200 de persoane, cu timpul, insula a devenit domiciliul forțat pentru toți leproși din Grecia. Mii de oameni au fost considerați “impuri” din cauza bacteriei care le devora carnea. În trecut, se credea că boala putea fi transmisă prin contactul cu un obiect.

Istoria spune că trista viață a leproșilor a cunoscut o oarecare îmbunătățire pentru că aici, la Spinalonga, au beneficiat de ajutor economic, medical și duhovnicesc. Mica insulă Spinalonga, cu o suprafata de 850 m, nelocuită, pe care tronează o cetate venețiană . Inițial Spinalonga nu a fost o insulă. Venețienii au fost cei care – în scopuri de apărare – în 1526, au separat-o de peninsulă și au construit acolo o fortificație.

Abia în 1903, când fortificația de la Spinalonga a fost transformată în colonie de leproși, ultimii turci au părăsit insula. În prezent insula nu este locuită, dar este o atracție turistică foarte populară. Amestecul de istorie, peisaj, plaje cu pietriș mărunt și ape limpezi, de mică adâncime, au făcut din leprozeria abandonată, acum toată numai ruine, sa devina un loc mult căutat de turiști.
Am intrat pe Poarta lui Dante, una dintre cele două intrări în cetate, un tunel despre care se știe că era intrarea leproșilor. Te poti plimbi prin cetate, prin satul celor izolați de lume, descoperind urme venețiene (ziduri puternice, bastioane, guri de tragere și posturi de gardă), urme turcești (am vizitat rămășițele unei moschei).
Nenumăratele case cândva locuite, biserici, magazine, un spital, chiar și un grup de latrine (acum dezafectate) mărginesc străduțele înguste, pietruite.

Există și un muzeu în vitrinele căruia pot fi văzute diverse obiecte care au aparținut celor ce au locuit pe insulă (vase, pipe turcești, recipiente de parfumerie), sticluțe pentru medicamente și instrumentar medical, dar și ghiulele sau pietre funerare turcești. Din loc în loc, pe ziduri, se poate vedea câte o schemă din care afli amplasamentul câte unei clădiri, porți sau bastion, precum și ale celor trei biserici ortodoxe (St. Nikolaos, St. Georgios, St. Panteleimon) și ale moscheii care au existat pe insulă. Din păcate, pe clădiri, nu există nici un însemn care să te ajute la identificare.

Exista cimitirul leproșilor. Dacă faci înconjurul insulei, înainte de a coborî în port, pe partea stângă, se află un mic cimitir cu morminte fără cruci și cu o piatră funerară comună, cu inscripție doar în limba greacă. Încercând s-o descifrez, nu am înțeles decât că a fost pusă acolo la 6 iulie 2013 în memoria leproșilor care au murit aici. Se spune că ultimul locuitor al insulei Spinalonga a fost un preot. El a părăsit insula abia în 1962 după ce conform tradiției bisericii ortodoxe grecești , a făcut toate slujbele de pomenire a ultimului decedat.
Noua ne-a luat cam o ora si jumatate sa vizitam tot si pot spune ca nu ne-am grabit deloc.
Înainte să fie părăsită insula, ea era condusă de un guvernator. Bolnavii beneficiau și de servicii a 6 medici și unui preot. In 1957, insula a fost părăsită, bolnavii au fost duși într-un spital din Atena.
Insula în prezent

Astăzi, insula este o destinație populară printre turiștii care își doresc să facă o incursiune în istorie. Se poate vizita doar două-trei ore pe zi, străzile sunt înguste, casele sunt făcute din piatră și ruinele cetății venețiene indică faptul că pe vremuri a fost un important punct de apărare. Insula poate fi vizitată, pentru o taxă de doi Euro.

Dupa aceasta vizita cu vaporasul ne-a adus inapoi in Agios Nikolaos si ne-am indreptat catre o taverna care ne imbia cu mirosurile apetisante inca din departare.

Am cautat sa imi scot din minte complet cuvantul Lepra si leprosi pentru a putea sa i-au cu mine partea interesanta si frumoasa din aceasta plimbare cu vaporasul pe mareea Egee cu frumoasele ei ape de o culoare turquoise fenomenala.
Am invatat o lectie de istorie a acestui colt de lume si am pornit mai departe.

Am fost intampinati la taverna cu preparate cretane traditionale care mai de care mai apetisante. Am mancat, am baut, ne-am veselit era asa de frumos de parca nu ne doream sa se termine.

Pe drumul nostru retur spre hotel am mai oprit prin oras, am mai facut cateva fotografii, am fost la un magazin local MINOS cu vinuri si ulei de masline de diferite calitati

si am trecut si pe la o bisericuta unde am aprins cateva lumanari pentru sufletele celor pieriti pe acea insula.

Am ajuns la hotel si ne-am odihnit pana la ora 18:00 cand aveam data adunarea catre taverna unde urma sa petrecem seara cretana. Pana atunci deja trebuia sa ne facem bagajele deoarece dimineta de duminica aveam deja zborul nostru retur catre Bucuresti.
La ora stabilita tot grupul nostru era pregatit si ne-am indreptat spre locatia stabilita. A fost o seara de neuitat cu un program artistic minunat cu muzica si dansuri specifice si nu in ultimul rand turistii au fost prinsi in dansurile localnicilor fiind o atmosfera minunata.

Deci inca o excursie minunata in care am mai invatat ceva.
Am impletit istoria cu distractia si voia buna si a iesit o excursie pe cinste.

A urmat zborul retur spre Romania fara peripetii.

S-au legat multe prietenii si ne-am incarcat bateriile pentru un nou inceput, so, till next time Bye Bye Creta see you soon or Αντίο Κρήτη, ελπίζω να σε ξαναδώ σύντομα