Verona 2014,

Prin 2014, am urmat un curs de cofetar-patiser organizat de catre THR Consulting Group,  era un curs organizat cu fonduri europene.

Personalul angajat la THR: Daniela, Georgiana, Doinita si alti pe care din pacate le-am uitat numele, erau niste persoane foarte implicate si au putut atrage aceste fonduri europene, facand un curs deosebit, invitand traineri straini iar noi ca elevi am primit foarte multe cunostinte atat manageriale cat si pentru meseria de cofetar-patiser.

A fost un curs interesant si captivant, profesorul coordonator a fost Gabi Pascaru,  om deosebit, de o blandete rar intalnita si care avea rabdare sa  raspunda la toate intrebarile elevilor.  THR este una din scolile de baza din tara si un formator de foarte mult timp in acest domeniu de activitate. Cu profesori devotati si bine pregatiti si conducere deschisa catre nou, iar preturile nu iti rup buzunarul.

Dupa ce am invatat diferite tipuri de aluaturi, blaturi, torturi, siropuri, prajituri, parca eram in  paradisul dulciurilor.  Willy Wonka era mic copil pe langa noi.  Am avut si o sesiune de practica cu un lector Italian, Luigi. De la care de asemeni am avut de invatat multe lucruri interesante.

A urmat un examen destul de greut atat scris cat si oral. Fiecare aveam de prezentat un preparat.

Dupa examinarea cunostintelor noastre si degustarea preparatelor, am aflat ca suntem printre elevii care au fost selectati sa participe la un schimb de experienta in Italia mai precis in Verona, pentru patru zile.

Nu ne venea sa credem ca suntem asa de norocosi si totusi minuni exista. Era un grup mai mare de persoane dar noi eram vreo zece: Oana, Alexandra, Daniela aveam doua Daniela, Mihaela, Cornelia, cele doua Mari, Cristi si mai erau doua colege carora le-am uitat numele, plus Doinita care era insotitorul de grup. Se facusera deja toate formalitatile si in doua saptamani urma sa plecam. Aveam un program foarte interesant in Verona si imprejurimile orasului.

In ziua stabilita ne-am prezentat la aeroport si cu totii ne-am imbarcat catre Italia(Verona).  Dupa un zbor de doua ore si putin, am coborat din avionul companiei Blue Air la Verona, unde eram asteptati de parteneri proiectului nostru din Italia.

Acestia ne-au luat de la aeroport si ne-au dus la hotelul  Residence Viale Venezia, destinat sederii noastre in aceasta perioada.

Aveam cateva ore bune pana la cina, deci trebuia sa nu pierdem nici un minut asa ca am iesit in oras in urmatoarea jumatate de ora. Eram multe locuri interesante si frumoase de vizitat asa ca ne-am grabit sa luam pulsul orasului.

Impreuna cu Oana, colega si prietena mea de grupa cat si cu alte fete din grupul nostru, am purces la drum. Astfel ca in centrul orasului am vazut faimoasa arena din Verona, la acea ora nu se mai vizita in interior, asa ca m-am multumit cu o fotografie din exterior. Si am luat un pliant de unde  am aflat mai multe detalii.

Arena din Verona,  este un amfiteatru roman situat în Piazza Bra din Verona, construit în secolul I. Se află în uz chiar și în prezent și este renumit pe plan internațional pentru spectacolele de operă organizate aici. Este una dintre cele mai bine conservate structuri antice de acest fel. Arena putea adăposti în antichitate aproape 30.000 de persoane, dar în zilele noastre, din motive de securitate, capacitatea maximă a arenei este redusă la 15.000 de spectatori.

Clădirea amfiteatrului a fost construită în anul 30 AD pe un loc care se afla pe atunci dincolo de zidurile orașului. Aici aveau loc ludi (spectacole și jocuri) atât de faimoase încât veneau să asiste spectatori din multe alte locuri, unele chiar îndepărtate. Amfiteatrul putea adăposti peste 30.000 de spectatori în epoca antică.

Fațada rotundă a clădirii a fost compusă inițial din calcar alb și roz de la Valpolicella, dar după marele cutremur din 1117, care a distrus aproape complet inelul exterior al structurii, cu excepția așa-numitei „ala“ (aripi), piatra a fost scoasă pentru a fi refolosită la alte clădiri. Cu toate acestea, el i-a impresionat pe vizitatorii medievali ai orașului, iar unul dintre ei a considerat că a fost un labirint, fără intrări sau ieșiri.

Ciriaco din Ancona a fost plin de admirație pentru modul în care a fost construit, iar panegiricul civic  De laudibus veronae (1483) al lui Giovanni Antonio Panteo a remarcat că arena îi uimea pe privitori prin faptul că era o construcție mai mult decât umană.

Teatru musical, primele încercări de recuperare a vechilor funcții ale amfiteatrului ca arenă de spectacole au început în epoca Renașterii. Aici au fost montate începând din anii 1850 unele spectacole de operă, din cauza acusticii deosebite a clădirii. Spectacolele de operă au început să fie reprezentate periodic aici începând din 1913, grație inițiaivei și zelului tenorului de operă italian Giovanni Zenatello și al impresarului Ottone Rovato. Prima reprezentație montată în secolul al XX-lea pe această arenă a fost Aida de Giuseppe Verdi, care a avut loc la data de 10 august a acelui an, pentru a marca centenarul nașterii lui Verdi. Au fost prezenți atunci compozitori celebri ca Puccini și Mascagni. De atunci, spectacolele din stagiunea de vară a operei au fost montate continuu pe această arenă, cu excepția perioadelor 1915-1918 și 1940-1945, când Europa se afla în război.

În perioada contemporană, cel puțin patru spectacole de operă (uneori chiar și șase) sunt montate aici în fiecare an, în perioada cuprinsă între lunile iunie și august. În timpul lunilor de iarnă, companiile locale de operă și balet își țin reprezentațiile la L’Accademia Filarmonica. Cateva detalii pentru voi, cred ca sunt binevenite.

Noi am batut stradutele mici si intortochiate si am ajuns in centrul orasului unde am vizitat mari magazine cu vitrine luminate  exploziv.  Dupa atata umblat o pizza

era bine venita asa ca ne-am infruptat cu success cu diferite tipuri de pizza iar la final am gustat mai multe tipuri de gellato.

Seara cand am ajuns la hotel am aflat programul de a doua zi,  care era foarte interesant.  Aveam de facut o vizita la un hotel-restaurant La Carica,

Via Rovereto, Pastrengo,  sa vedem prepararea diferitelor tipuri de bauturi cat si deserturi simple.  Dupa aceea ne continuam drumul catre o cofetarie-patiserie,  celebra  in zona,  Pasticceria Conato dal 1991, condusa de cei doi frati Carlo si Alessandro Conato, indragostiti de dulciuri, https://www.pasticceriaconato.it/chi-siamo, CONATO PASTRY SHOP; Stradone Alcide De Gasperi, 37 Domegliara, provincia Verona, Tel. 045 7732200 VAT number 02276700230,

Urma o alta vizita la faimoasa fabrica de branzeturi Grana Padano si nu in ultimul rand vizitarea casei Julietei si al vestitului ei balcon. Multe locuri interesante si timp limitat. Dar toate trebuia parcurse.

Asa ca dupa ce ne-am odihnit bine si am servit un mic dejun copios, a doua zi,  am pornit catre Pastrengo, care este o comună din provincia Verona, regiunea Veneto, Italia, cu o populație de 2.945 de locuitori și o suprafață de 9 km².

Din Verona pana la acest hotel am parcurs aproximativ 21 de km. Este de apreciat ca aceasta comuna are 23 de hoteluri si spatii de cazare la o populatie de maxim 3.000 de locuitori. Asta spune ceva.

Municipiul Pastrengo conține frazione (subdiviziunea) Piovezzano. Pastrengo se învecinează cu următoarele municipalități: Bardolino, Bussolengo, Cavaion Veronese, Lazise, ​​Pescantina și Sant’Ambrogio di Valpolicella.

Pastrengo este cunoscut pentru bătălia de la Pastrengo, care a fost purtată între armatele piemonteze și austriece la 30 aprilie 1848, în timpul Primului Război de Independență al Italiei. Pastrengo este cunoscut pentru o faimoasa luptă ce s-a dat aici, La Carica, ce a fost și numele hotelului în care am fost cazați, luptă ce a avult loc în timpul Primului Război Italian de Independență.

Biserica parohială locală este Parrocchia Esaltazione della Santa Croce. Se poate vizita lacul Garda din apropiere. Din pacate noi nu aveam timp de vizite si obiective turistice noi eram cu treaba.

Noi am avut de invatat de la personalul hotelului de 3 stele La Carica.

Via Rovereto, Pastrengo,  sa vedem prepararea diferitelor tipuri de bauturi cat si deserturi simple, a fost interesanta prezentarea tipurilor de cafele, dupa care am fost lasati sa preparam si noi sub directa supraveghere a lui Vicenzo. O persoana cu un puternic spirit pedagogic.

Am servit masa in complexul hotelului,  erau diferite tipuri de salate, de paste si antipasti, dupa urmau diferite tipuri de carnuri si peste, cu diferite sosuri.

Eu am mancat o salata caprese si vitel a la milanese cu o portie de paste, un expresso mic si un limoncello preparat si servit de mine catre mine, hahaha, am exersat si am adaugat niste apa minerala si frunze de menta, iar ca desert un tiramisu a fost delicious.

Cateva ore petrecute foarte intens si chiar am invatat multe lucruri interesante.  Ne-am continuat drumul catre Pastricceria Conato dal 1991 a celor doi frati Conato.

Am aflat de la frati Conato, după 12 ani de experiență într-o patiserie importantă din Verona, au decis sa înceapa aventura prin deschiderea, în 1991, a unei noi patiserii în centrul orașului Domegliara.

Atenția pentru deserturile tradiționale veronese, combinată cu experimentarea continuă și căutarea de noi produse, distinge imediat modul lor de lucru.

Răspunsul clienților nu a întârziat să apară, atât de mult încât, în 2011, s-au mutat într-un alt restaurant, tot în Domegliara, dar mai spațios și cu numeroase locuri.  Pregatesc diferite tipuri de preparate dulci incepand cu croisanturile, asa am intrat in sala in care se tura aluatul frantuzesc  si se trecea  prin presa de mai multe ori dupa care Alessandro ne-a aratat cum se taie aluatul si cum se face croisantul, multe lucruri interesante din pacate timpul nu ne permitea sa stam prea mult.

Ne-am cumparat cateva croisante si i-am multumit lui Alessandro pentru explicatiile date, dupa care iar am pornit la drum catre fabrica de parmezan Grana Padano. Cu aceasta se incheiat aceasta zi. In penultima zi de sambata aveam de vizitat pensiunea turistica si aveam de facut un ultim tur prin Verona, trebuind sa trecem sa o salutam si pe Julieta si al ei balcon si sa ne punem biletele cu dorinte pe zidul cladirii.

Dupa un drumde 45 de minute am ajuns la fabrica de parmezan , Agriform Sca Cheese, Adresă: Via Rezzola, 21, 37066 Sommacampagna VR, Italia.

Telefon: +39 045 897 1800, Fabrica asta renumita producea Grana Padano, adica cascaval mai de fitze.

Pentru inceput un lector ne-a povestit destre traditia firmei si inceputuri, despre folosirea laptelui din zona, despre productie, despre ocuparea fortei de munca.

Dupa care am trecut la vizitarea halelor. O roata de cascaval cantareste cam 20-30 de kilograme si se produce dintr-o tona de lapte. Si pana ajunge la faza finala se asteapta  la maturare circa 2-3 ani. Deci rabdare maxima.

Sunt niste hale industrial immense unde se pastreaza aceste roti de cascaval care au lumina si temperatura controlata constant, acestea se verifica demai multe ori pe zi si se intrc pentru a fi ventilate uniform de aerul care patrunde. In hala in care se pastreaza rotile de Grana Padano rafturile sunt pana la tavan si se rotesc periodic pentru a se ventila uniform, la o temperatura constanta. Erau rafturi pana in tavan, las fotografiile sa va dovedeasca.

Dupa ce am ascultat cum se produce  cascavalul a urmat degustarea.  Ghidul nostru si persoana desemnata au taiat dintr o rota de cascaval si ne au dat sa  sa gustam, la un moment dat chiar am tot mancat, cunosteam gustul deoarece preparasem din el cosuletele de cascaval, umplute cu diferite tipuri de salate(vezi retetel pe blog)..

Dupa aceea am fost invitati in magazinul lor , pentru cumparaturi.  Am cumparat un unt de o calitate deosebita, deja ma gandeam ca ajung cu el gata topit in avion, dar a fost ok, am cumparat o bucata de cascaval si un set de taierea cascavalului.

La final am facut fotografii cu gigantica roata de cascaval de langa fabrica. A urmat drumul spre hotel, cina si nani,nani, pana a doua zi.

Ajunsesem si in penultima zi, deci iarasi pe fuga spre vizitarea obiectivelor importante.

Am plecat la pas catre Balconul Julietei,

Casa Julietei din Verona este una dintre cele mai romantice destinatii de pe teritoriul Italiei, si nu este deloc greu sa va imaginati de ce. Cu totii ati citit cel putin o data in viata, sau ati urmarit vreun film sau vreo piesa de teatru inspirata de faimoasa opera a celebrului scriitor englez William Shakespeare, Romeo si Julieta. Actiunea din opera Romeo si Julieta se petrece in Verona, si aduce in prim plan tragica poveste de dragoste dintre cei doi tineri, care nu pot fi impreuna din cauza rivalitatii dintre familiile lor, Montague si Capulet.

In Verona se gaseste si casa lui Romeo, la o mica distanta de cea a Julietei. Orasul Verona a ramas cunoscut de-a lungul timpului drept orasul lui Romeo si al Julietei, iar prin prezenta caselor celor doi indragostiti, povestea lor de dragoste este materializata, nefiind doar o simpla si frumoasa legenda. Spre deosebire de Casa Julietei, care a devenit o adevarata atractie turistica, cea a familiei Montague si implicit a lui Romeo poate fi observata doar din exterior, fiind o proprietate privata; doar o mica parte dintr-o casa a fost transformata intr-un restaurant.

Tema principala din tragedia lui William Shakespeare, Romeo si Julieta, este dragostea, cei doi tineri devenind un simbol al indragostitilor a caror dragoste nu poate fi implinita. Din acest motiv, Casa Juleitei din Verona a devenit un adevarat sanctuar al iubirii, fiind considerata un loc deosebit, intim si romantic.

Foarte multi turisti aleg sa viziteze Verona in fiecare an. Strazile acestui oras ii transpun pe acestia intr-o adevarata atmosfera de poveste. Ajunsi la Casa Julietei din Verona, sub indrumarea unui ghid, vor afla informatii foarte importante despre familia Capulet, rolul acesteia in societatea italiana a acelor vremuri, rivalitatile dintre familia Capulet si familia Montague (in italiana Capuleti si Montecchi) si modul acestora de viata.

Una dintre cele mai frumoase scene din tragedia Romeo si Julieta este cea a balconului; acesta a ramas simbolul dragostei pure, al bucuriei si implinirii sufletesti pe care o simt toti tinerii indragostiti. Nu doar pentru opera in sine scena balconului este importanta, ci pentru intreaga dramaturgie. Dupa celebrul bal, Romeo o asteapta pe Julieta sub fereastra, iar Julieta se duce pe balcon. Crezand ca este singura si nimeni nu o poate auzi, aceasta isi spune ce bine ar fi fost daca Romeo nu era fiul familiei Montague si daca ea nu ar fi fost fiica familiei Capulet, pentru ca dragostea lor ar fi putut fi implinita. Insa Romeo o aude si ii promite ca se va boteza si isi va schimba numele, iar tanara Julieta ramane surprinsa de faptul ca acesta se afla sub balconul ei. Cei doi doresc sa se casatoreasca, promitandu-si dragoste vesnica sub faimosul balcon.

Vizitatorii Casei Julietei din Verona sunt indrumati catre o curte interioara, acolo unde sunt “intampinati” de o statuie din bronz care o infatiseaza pe tanara si frumoasa Julieta. Aceasta statuie a fost realizata de catre Nereo Constantini.

Legenda spune ca cei care ating sanii acestei statui vor avea noroc in dragoste(evident ca am atins si eu). Dar milionarul

tot nu a aparut, dar mai astept. Speranta moare ultima.

Turistii sunt impresionati de zidul pe care sunt lipite mesaje de dragoste, promisiuni, juraminte de iubire scrise de indragostitii din intreaga lume care au vizitat “sanctuarul dragostei” evident lipite cu guma de mestecat pe zid.

Ne indreptam catre pensiunea Ca del Sol,   Aceasta chiar era visul meu si vroiam sa vad aceasta pensiune, despre care aflasem ca este in topul pensiunilor turistice din Italia, atat din punct de vedere al turistilor care au fost cazati acolo si au lasat review-uri la superlativ. Cat si din punctul de vedere al ministerului turismului din Italia.  Aceasta pensiune turistica avea de toate pentru toate gusturile asa ca nu aveai ce cusur sa ii gasesti, gasiti proprietatea pe booking.com

Proprietara parca Georgia, o tipa joviala, intre doaua varste ne-a povestit despre locatie, despre serviciile care le ofera proprietatea.

Pe langa locatie de cazare, are o vie din care face vin si il comercializeaza cum de altfel are si o plantatie de maslini si produce ulei de masline si masline pe care si pe acestea le vinde. De asemeni se poate inchiria toata locatia pentru evenimente deosebite.

Am observat ca aveau terenuri de joaca si evident teren de fotbal.

 

De asemeni exista o mare piscina,

iar in partea de sud a proprietatii  mai departe de camere,  exista un grajd unde erau patru minunati cai.

De asemeni am obsevat ca existau spatii amenajate pentru turistii cu buget mai mic si care calatoreau cu rulota.

Erau locuri special amenajate pentru campare unde se gaseau instalatiile pentru alimentarile cu current si apa. Cred ca investitia a fost foarte mare dar isi scot banii inzecit. Aveau rezervari pentru doi ani in avans.

Am facut un tur si al camerelor. Acestea erau mobilate cu gust si se vedea ca un designer renumit o ajutase pe Georgia sa decoreze camerele.

Va las alaturat fotografiile,  sa va arate mai multe detalii. Asa da pensiune, mi-a ramas sufletul si mintea la aceasta locatie si as reveni oricand, totul la superlativ. De aceea ne-a fost inclusa si in program. Deci gata retur catre hotel dar noi tot mai aveam   sesiunea de cumparaturi in forta si inca multe fotografii de facut.

A urmat zborul catre Bucuresti fara incidente, eram asa de fericiti ca am putut participa la acest eveniment si am luat si diplome de absolvire cu brio a sesiunii de pregatire.

Multumesc inca odata THR Consulting grup, pentru minunatul cadou, cu siguranta voi mai participa la cursurile sustinute de voi si va voi recomanda pentru seriozitate.