Norvegia, octombrie 2026

Ca in fiecare an cel putin de doua ori ma plimb la Oslo si imprejurimile. Cum deja stiti, Alexanda fata mea locuieste din 2009 in aceasta tara, asa ca am ajuns sa cunosc Oslo destul de bine fara a ma ratacii.

Deci cum spuneam Norvegia este a doua casa pentru mine. Deja ma salut cu vecinii Alexandrei, stam de vorba si ne invitam la cafea. Asa ca imi cam place.

Doar ce ma intorsesem din Cipru si Alexandra m-a luat la intrebari de ce nu vin in Norvegia ca trebuie sa ajung fix in data de 10 octombrie, sincer nu stiam de ce. Ma gandisem ca iar imi face o surpriza cum imi face de obicei dar nu era ziua mea, nu era ziua ei asa ca sincer nu stiam de ce. Nici macar nu mai m-am gandit, ea a cumparat biletul si evident in ziua cu pricina dusa am fost.  Am aflat ca trebuia sa ajung la o petrecere pana la miezul noptii ceea ce s-a si intamplat. Eram mai ceva ca Cenusereasa, sa ajung si sa nu imi pierd pantoful, ca de nu se stie ce print apare.

Aveam si tema petrecerii, trebuia sa ma imbrac in negru si auriu asa ca eram deja pregatita sa nu dezamagesc copilul, care are deja 38 de ani, rar vezi asa relatie mama-copil, mai repede parem surori iar eu sunt sora mai mica care face toate prostiile si trebuie certata cu multa dragoste de sora mai mare.

A fost un zbor ok, plin si evident ca am plecat cu o ora intarziere ca de obicei. In jur de ora 22 aterizam pe Torp airport. Asa ca fuguta la masina cu destinatia petrecere, nu puteam lasa copilul singur fara mama, nu este petrecere maxima fara mama.

In jur de 23:15,  am ajuns la locatie, mi-am imbratisat copilul, m-am schimbat corespunzator si la distractie cu viteza maxima ca asa ne sta bine. Am felicitat sarbatorita, am dansat, am mancat, m-am intalnit cu oameni dragi am baut, ne-am simtit minunat. In jur de ora 4 dimineata am ajuns si noi acasa. Lasasem petrecerile si restaurantele din Bucuresti si le schimbasem cu cele din Oslo, navarul nu trebuia pierdut. Asta ete ca expresia aceea ce nu ai facut la tinerete trebuie sa faci la a doua tinerete, nimic nu trebuie ratat.

Dupa un somn odihnitor in jur de ora 12 ne-am sculat am baut o cafea si la drum cum ii sta bine calatorului. Ne-am oprit un pic in oras la o cafea si o briosa.  Evident si cateva fotografii.

De aici mergeam catre Tatiana.

 

prietena noastra care de fiecare data ne rasfata cu minunate preparate, yummmmi. Tatiana sta chiar langa padure asa ca puteam sa vedem caprioarele si sa culegem afine.

Dupa ce am terminat de mancat si de plimbat in padure, am plecat. Nu stiam unde dar stiam ca trebuia sa ajungem in 25 de minute. Asa am aflat ca mergeam la o locatie unde se fac diferite demonstratii gen cosmonaut pe jeturi de aer. Era prima data cand incercam asa ceva asa ca nu eram vreo experta.

Am lasat-o pe Alexandra prima sa incerce ea. Ni s-a facut un instructaj vreo 10 minute, cum sa ne punem echipamentul, sa incercam sa intelegem ce semne ne face instructorul si ce inseamna. Sincer mi s-a parut destul de complicat dar mi-a fost rusine sa o fac pe Alex de rusine asa ca m-am avantat cu tupeu chiar daca sincer imi cam tremurau picioarele. In zona de exercitiu efectiv se statea undeva in jur de 6 minute impartite in doua transe de 3 minute fiecare.

Grupa era de vreo 10 persoane.  Pretul fiind in jur de 40euro pe persoana. Trebuie sa faci programare in avans pe situl locatiei.   FLYTRIBE.NO.

Asa la prima vedere nu parea greu dar m-am cam inselat chiar era destul de greu sa te coordonezi dar evident nu m-am lasat.  Erau vreo 5 copii  plus parintii si noi pot spune cu mandrie ca nu am fost ultima din grupa, mai rau ca mine au facut doi barbati care nu s-au coordonat deloc chiar daca erau mult mai tineri. Credeai ca este ceva simplu dar nici pe departe iar curentii de aer erau foarte puternici, chiar daca am aproape 70 de kg parca eram un nimic asa ma miscau curentii de aer.

Am incercat cat am putut sa ma coordonez asa ca treptat am reusit. Dar las foto si video sa vorbeasca mai mult.  Dupa aproape 30 de minute cu instructaj, imbracat, lectia in  sine si dezbracatul, am terminat. Eram un pic ametita dar mi-am revenit instant cand am auzit ca mergem la clatite asa ca iar m-a corupt

Am plecat inspre Oslo sa ne distram am poposit la o locatie cu niste clatite minunate. Am luat clatite diferite sa incercam cat mai multe savori. Iar se facuse noapte asa ca am ajuns acasa, nu inainte sa mergem sa incarcam masina la pompa electrica. Erau cred 20 de pompe electrice si nici tipenie de om la ora 22. Asa am aflat ca pretul este diferit in functie de ora la care alimentezi masina.

Gata la somn se facuse deja miezul noptii.  Ne sculam de obicei cand suntem in vacanta in jur de 10-11, dupa care urma o cafea acasa si plecam catre mall sa vedem ce mai era nou. Vazusem la Alexandra o pereche de snickers interesanti care imi cam faceau cu ochiul asa ca am decis sa tragem o tura prin magazine.

Evident ca nu am scapat si mi-a cumparat acei snickersi, am fost super incantata, asta de parca sunt vreo neancaltata mai am acasa inca vreo 33 perechi de adidasi dar astia erau super tari.  Am intrat intr-o cafenea si am baut un Americano cu o briosa alaturi, am pierdut ceva timp pe acolo. Asa am aflat ca peste o ora mergeam la main eventul pentru care am venit in Norvegia. Acum am inteles de ce ma imbracase Alexandra cu geaca groasa. In acea zi in Oslo pe stadionul Ulleval era mare meci mare de fotbal. Norvegia vs Romania meci pentru preliminariile Campionatului Mondial de fotbal feminin. Aveam bilete la tribuna a 2, iar pretul era 20 euro de persoana. Deci aceasta era surpriza, stiind ca sunt mare fun al acestui sport si pentru ca am si practicat acest sport, Alex a cumparat bilete ca sa vedem meciul live. La orice ma gandisem dar nu la meci tinand cont ca ea nu prea este cu sportul si cu fotbalul in special, dar ia  facut mamei o surpriza.

Lume multa, inghesuiala, copii atat fete cat si baieti, desenati pe fata cu culorile steagului norvegian.

Toti cantau si exersau acel RU, devenit celebru la campionatul mondial de fotbal al baietilor. Peste 10.000 de oameni erau la stadion chiar daca afara ploua destul de rau.

Aveam si noi pregatit un fular cu Romania, eram vreo  7 personane romani, contra unui stadion intreg norvegian.

Am cantat imnul nostru in picioare, am tipat la faze, le-am incurajat pe fetele noastre dar din pacate scorul a fost un dezastruos 6-0.  Echipa noastra a fost slaba, trecand in tot meciul cred de 4-5 ori de jumatatea terenului si cred ca a avut 1-2 suturi spre poarta.

Oricum noi ca suporteri am strigat cat am putut sa le motivam si am primit aplauze de la norvegienii din tribune care stateau langa noi.  Asa am realizat ca in timp ce in Romania educatia fizica este o materie la fundul catalogului sau de umplutura in Norvegia educatia fizica este egala cu matematica, limbile straine si celelalte materii. Atata timp cat nu vom da atentie egala la toate materiile acest lucru se va intampla iar sportul romanesc va deveni  un mare ZERO, din pacate. Pot spune ca noi copii anilor ‘70-‘80 alergam de placere, faceam sport din pasiune, eram mandrii cand luam o diploma sau o medalie de metal sau cand duceam pancarda cu numele scolii la Daciada, din pacate s-a pierdut acel spirit. Copii trebui readusi catre sport, mai bine investim in sport si sanatate decat in medicamente. Asa ca guvernantii ar trebui sa aloce mai multe fonduri catre terenurile si salile de sport decat catre biserici, un singur exemplu. Si acestea sunt necesare dar cred ca si activitatile copiilor si nepotilor nostrii sunt mult mai utile si necesare.

Dupa acest meci catastrofal, m-am linistit, nu ajunsese ca Romania la baieti luase 6-0 acum si fetele tot 6-0 chiar ajunsesem ciuca batailor in Europa, mare pacat. Oricum am apreciat surpriza Alexandrei la maxim, sincer nu aveam cuvinte.  Ploaia continua sa ne faca ziua si mai urata asa ca am decis sa ne indreptam catre casa, dar pe drum am schimbat directia ne intalneam cu alti prieteni la un alt restaurant unde  am stat la povesti la un gin cu alte persone dragi.

Mai aveam doar doua zile si gata deja ma intoarceam acasa. Oricum aveam deja program si pentru aceste zile, iar avionul pleca undeva seara in jur de ora 21.

A doua zi am aflat ca astazi mergeam la plimbare in orasul Fredrikstad. Ne-am plimbat pe faleza si am admirat vaporasele navigand pe raul Elva din localitate.

Dupa aceea urma sa mergem la o locatie de top din Oslo, un fel de Therme dar mai sofisticat, un spa doar pentru adulti.  The Well, pretul era 699 kor/ aproximativ 70 de euro de persoana pe jumatate de zi de la 17-22.  Aici nu intra copii si nici minorii doar persone peste 18 ani. Este un spa unde nu ai voie cu telefonul pentru a nu face fotografii indecente. Costumul de baie atat la femei cat si la barbati nu este obligatoriu. Nu poti sa iti aduci costumul tau de baie de acasa, daca esti mai rusinoasa ca mine de exemplu, trebuie sa cumperi neaparat costum de baie de la receptie. Noroc ca Alexandra cumparase deja doua costume in avans. Lume multa in aceasta locatie. Fotoliile de fapt sunt niste paturi, exista vreo 6 jacuzzi, numeroase bazine interne si externe. Multe saune cu diferite specificicatii, un restaurant de 5 stele cu preparate internationale. Alexandra mi-a prezentat locatia, mare pacat ca nu am avut telefonul, dar este ceva foarte frumos construit iar saunele sunt wow, din pacate eu nu pot sta la sauna asa ca doar am ascultat cateva minute muzica ambientala si am si iesit deoarece era mult prea cald pentru mine. Am preferat sa imi petrec vremea in piscine sau Jacuzzi alaturi de un pahar de Proseco cat am asteptat-o pe Alexandra. La restaurant toata lumea era decent imbracata in halatele din dotare nimeni nu facea nota aparte. Am servit obrajori de vitel cu cartofi mov si Alex muschi de vita cu sparanghel si sos de vin.  A mers de minune un vin rosu sec.

Ne-am continuat dupa amiaza linistita si reconfortanta la piscina. La finalul zilei dupa ce am platit parcarea am vazut un aparat si am intrebat-o pe Alexa ce este, mi-a spus ca este un aparat in care sufli si iti spune cat alcol ai consumat ca sa stii daca poti conduce sau nu, mi s-a parut foarte interesant. Asa ca se mai terminase o zi.

In ultima zi trebuia sa ne intalnim cu o prietena draga Vicky, ne revedeam dupa ziua Alexandrei din mai, asa ca de abia asteptam sa o revad. O persoana tare draga mie,

am  povestit cateva ore bune. Asa ca la un Aperol si o pizza, povestile au mers si mai bine.  Ne-am imbratisat cu drag, ne-am luat la revedere si cu promisiunea ca ma va cauta cand revine in Romania. Eu aveam deja bagajul pregatit asa ca incet ne-am indreptat catre aeroportul din Torp. In jur de ora 01:00 am ajuns in Bucuresti, dupa un drum linistit si fara peripetii. Spor la citit.