Excursia lunii octombrie, insula Afroditei, Cipru (1)

Excursia lunii octombrie, insula Afroditei, Cipru (1)

Inca nu ajunsesem in Cipru dar auzisem lucruri interesante despre aceasta insula, asa ca m-am gandit este randul ei de vizitat. Nu am stat pe ganduri asa ca am achizitionat o excursie de la Hello Holiday si am pornit la drum. Excursia era de fapt un circuit de 8 zile si cuprindea Cipru dar si Cipru de Nord. Asa ca aveam de vizitat destule locuri interesante: Larnaka, Nicosia, Famagusta, Kerynia, Varosia, Paphos si Limassol, deci un traseu destul de variat.

Ne-am intalnit la aeroportul Otopeni si dupa un drum de 2 ore am ajuns in Larnaka. Drum fara peripetii, scurt si odihnitor. Cand am coborat deja ne astepta o vreme calda si primitoare, ceva minunat cu care sa ne incepem excursia. Ghida noastra de la agentie, Andreea o persoana draguta si amabila a avut grija de noi si ne-a ghidat in permanenta cu amabilitate. Ne-a povestit multe lucruri interesante despre obiectivele pe care aveam sa le vedem in aceasta prima zi, urmand ca din ziua a doua sa vina si ghidul cipriot.

Cipru este vestita pentru peisajele pitoresti si o cultura aflata la rascrucea de drumuri: europene, asiatice si africane. Insula are o istorie lunga de 9000 de ani si a fost cucerita pe rand de fenicieni, asirieni, persani, macedoneni, greci, romani, bizantini, turci si apoi a devenit parte a Commonweath-ului. Larnaka este o poarta internationala de acces catre Cipru, fiind al doilea port al tarii si beneficiind de un modern aeroport international, de o variata oferta de hoteluri si locuri de cazare si de o tumultoasa si animata viata de noapte.

Larnaca este unul dintre cele mai vechi orase continuu locuite din lume si detine numeroase obiective istorice care sa completeze peisajul fermecator al apelor cristaline ale Marii Mediterane, al stralucitoarelor plaje nisipoase sau al permanentului cer insorit. Cu cele 400 de dane ale sale, portul Larnaka este si o destinatie ideala pentru vizitatorii ce detin iahturi. Turistii care prefera uscatul, se pot bucura din plin de promenade odihnitoare pe strazile ale caror contururi sunt subliniate de spatii verzi si palmieri inalti, sau pot rataci prin buticurile de prima clasa sau pot gusta o cafea, o inghetata sau un cocktail intr-una din cafenelele incantatoare de pe faleza, in timp ce urmaresc panorama spectaculoasa a marii.

Numele vechi al orasului a fost Kition sau Citium dupa numele unui descendent al lui Noe.

Noi ne-am imbarcat in autocar si am plecat catre punctele de interes turistic, incepand cu lacul sarat.

Lacul Sărat din Larnaca (Larnaca Salt Lake) este un complex de patru lacuri interconectate (Aliki, Orphani, Soros și Spiro) cu o suprafață totală de 2,2 km², este situat imediat lângă Aeroportul Internațional Larnaca. De aici ne-am indreptat catre moscheea Halal Sultan Tekke, care este chiar in apropierea Lacului Sarat.

Hala Sultan Tekke este o moschee și un *tekke* (lăcaș) situat pe malul vestic al Lacului Sărat din Larnaca. Umm Haram, cunoscută sub numele de Hala Sultan în tradiția turcă, a fost soția lui Ubada bin al-Samit — un însoțitor al profetului islamic Mahomed — și sora  mamei lui Mahomed, Amina.

Complexul Hala Sultan Tekke cuprinde o moschee, un mausoleu, un cimitir și spații de locuit pentru bărbați și femei. Termenul *tekke* (lăcaș) desemnează o clădire concepută special pentru întrunirile unei frății sufi, sau *tariqa*, și este posibil să fi făcut referire la o structură preexistentă în acest loc. Complexul actual se află pe malul Lacului Sărat din Larnaca — un sit important în perioada preistorică, care datează din epoca bronzului. Hala Sultan Tekke este clasificat drept monument istoric.

Deasupra porții de intrare în grădina Tekke se află o inscripție otomană datată 4 martie 1813. Monograma sultanului Mahmud al II-lea apare de ambele părți ale inscripției și conține textul: „Hala Sultan Tekke a fost construită de către marele guvernator otoman al Ciprului, cel iubit de Dumnezeu”.

Grădina însăși a fost amenajată de un pașă și a devenit cunoscută sub numele de „Grădina Pașei”. Complexul de clădiri adiacent Tekke-ului era cunoscut sub denumirea de „Gülşen-Feyz” (grădina de trandafiri a abundenței sau a iluminării). La nord (în stânga) de intrare exista o casă de oaspeți destinată bărbaților. În partea dreaptă a intrării se afla o altă casă de oaspeți, a cărei structură era împărțită într-o zonă rezervată bărbaților (Selamlik) și o alta destinată femeilor (Haremlik).

Exista obiceiul ca vizitatorii să depună un jurământ de devotament, angajându-se să servească Hala Sultan Tekke în cazul în care dorințele lor s-ar împlini. Moscheea, prevăzută cu o cupolă și un balcon, are o formă pătrată și a fost construită din blocuri de piatră galbenă. Minaretul a fost reparat în anul 195 Mormântul lui Umm Haram se află în spatele zidului moscheii orientat spre qibla (în direcția Mecca). Aici se găsește și o inscripție datând din anul 1760. Lângă acesta există alte patru morminte, două dintre ele aparținând unor foști șeici. Un alt mormânt important este un sarcofag din marmură, dispus pe două niveluri, care poartă data de 12 iulie 1929. Acesta îi aparține lui Adile Hüseyin Ali, soția turcoaică a lui Hussein bin Ali — Șerif al Meccăi din dinastia hașemită, nepot al marelui vizir otoman Koca Mustafa Reşid Pașa și descendent al profetului Mahomed.

În colțul estic al moscheii și al tekke-ului se află un cimitir, a cărui utilizare pentru înmormântări a încetat în jurul anului 1899. Aici sunt înmormântați mai mulți foști administratori turci.  Vizavi de moschee se află o fântână octogonală, construită în jurul anilor 1796–1797 de către guvernatorul Ciprului de la acea vreme, Silahtar Kaptanbaşı Mustafa Agha. Detaliile privind construcția sunt consemnate pe inscripția de marmură amplasată pe fântână. Pe o altă inscripție, datând din 1895 și descoperită recent în grădina Tekke-ului, se menționează că infrastructura necesară pentru aducerea apei a fost realizată la ordinul sultanului Abdulhamid al II-lea. Deși este recunoscută ca un loc sfânt pentru musulmanii ciprioți turci, moscheea a fost descrisă și de surse contemporane ca fiind venerată de toți musulmanii.

 

In timpurile Vechiului Testament, orasul purta numele de Kition, iar ruinele asezarilor antice se pot inca citi pe stradutele vechilor sectoare din Larnaca. O mare parte din mostenirea arheologica a orasului a fost minutios conservata si expusa in numeroasele muzee din fermecatorul port cipriot. Dupa ce am facut fotografii ne-am indreptat catre autocar.

Dupa ce ne-am cazat la hotelul Best Western Larco, am avut o ora sa ne pregatim si am coborat la ora stabilita sa facem un tur al orasului cum era prevazut. Asa ca am iesit chiar pe faleza care era la 5 minute de hotelul nostru si impreuna cu grupul am luat orasul Larnaka la pas.

Andreea ghida noatra ne-a aratat: faleza,

cetatea medievala Larnaca,

care din pacate era inchisa la acea ora, dar ne-am propusa sa ne intoarcem noi in ziua libera sa o vizitam. Am pornit pe faleza in plimbare,

de aici ne-am indreptat catre Bisertica Sfantului Lazar.

În Larnaca se află în prezent Biserica „Sfântul Lazăr” construită în anul 890 de Împăratul Leon al VI-lea și reconstruită în secolul al XVII-lea, unul dintre cele mai impresionante monumente ale oraşului. Lăcașul de cult a fost construit pe mormântul Sfântului Lazăr, care se află chiar sub altarul bisericii și poate fi vizitat.

La Biserica Sfântului Lazăr din Larnaca se află, de asemenea, cinstitul cap şi o parte din moaştele sale.

Biserica din piatră închinată Dreptului Lazăr deține un pridvor cu portal deschis, ale cărui trepte coboară în incinta lăcașului de cult.

Iconostasul din lemn, în stil baroc, a fost realizat între anii 1773 şi 1782 de meşterul Chatzisavvas Taliadorou din Nicosia, apoi a fost restaurat și aurit între anii 1793-1797, după ce a fost grav avariat de un incendiu în anul 1970.

În biserică sunt păstrate şase icoane bizantine aparţinând vechiului iconostas. Una dintre icoane îl reprezintă pe Sfântul Lazăr episcop, iar altă înfăţişează învierea lui. Mai amintim icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, aflată pe unul dintre pilaştrii nordici. Sfântul Lazăr cel înviat din morți de Iisus Hristos a plecat din Betania de frica iudeilor și a trăit încă 30 de ani într-unul din cele mai vechi orașe din Europa: Larnaca. Sf Lazar

Situată la doar 5 minute de mers pe jos de fort. Este o remarcabilă structură din piatră din secolul al IX-lea, construită deasupra mormântului sfântului înviat de Iisus. Interiorul adăpostește un iconostas baroc din lemn extrem de detaliat.

Lăcașul de cult a fost construit pe mormântul Sfântului Lazăr, care se află chiar sub altarul bisericii și poate fi vizitat. La Biserica Sfântului Lazăr din Larnaca se află, de asemenea, cinstitul cap şi o parte din moaştele sale.

Biserica din piatră închinată Dreptului Lazăr deține un pridvor cu portal deschis, ale cărui trepte coboară în incinta lăcașului de cult. Portalul păstrează inscripţii greceşti, latine şi franceze.

Interiorul impresionant ca dimensiune și stil este alcătuit dintr-o navă centrală, două abside şi trei domuri. Acoperişul este susţinut de piloni dubli terminaţi cu capiteluri bizantine. Într-unul dintre pilaştri, o serie de trepte duce la un amvon elaborat vechi de peste 300 de ani, realizat în stil Rococo.

Iconostasul din lemn, în stil baroc, a fost realizat între anii 1773 şi 1782 de meşterul Chatzisavvas Taliadorou din Nicosia, apoi a fost restaurat și aurit între anii 1793-1797, după ce a fost grav avariat de un incendiu în anul 1970.

În biserică sunt păstrate şase icoane bizantine aparţinând vechiului iconostas. Una dintre icoane îl reprezintă pe Sfântul Lazăr episcop, iar altă înfăţişează învierea lui. Mai amintim icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, aflată pe unul dintre pilaştrii nordici.

De aici ne-am indreptat catre Marina port si catre primaria din Larnaca. Ne-am oprit la o inghetata dupa cere ne-am continuat drumul .

O vizita placuta pe inserat. Briza marii adia minunat si  noi ne plimbam pe faleza fara nici o grija. Facandu-se tarziu am intrat sa mancam la unul din zecile de restaurante de pe faleza si am ales restaurantul Ocean Basket, aici aveai de ales din stufosul meniu.

Evident majoritatea preparatelor erau pe baza de peste sau fructe de mare.  Eu am ales fish and chip, Mioara a ales un peste la gratar iar Mihaela, somon cu legume, evident acestea acompaniate cu un minunat pahar de vin alb sec. Am terminat de mancat si ne-am continuat plimbarea pe faleza si evident sesiunea nocturna de foto.

Urma a doua zi, vizita in Nicosia, muntii Trodos, manastirea KYKKOS-OMODHOS.

Dupa un somn odihnitor a urmat un mic dejun imbelsugat. Hotelul este de 4 stele, foarte bun care ofera conditii minunate de cazare, piscina disponibila 10-19.

Am avut surpriza sa o intalnim pe Dana o fata din Romania, foarte draguta si amabila care ne-a ajutat de fiecare data cand aveam nevoie. Receptionerii, ospatarii si persoana de la bar amabili, draguti si serviabili dar pentru mine Daniela avea ceva pe plus, ospitalitatea noastra romaneasca si zambetul minunat.  Asa ca daca ma voi intoarce in Cipru cu siguranta tot la hotel Larco ma voi caza, asa ca vi-l recomand.

Am pornit catre Nicosia si ne-am intalnit cu ghidul cipriot Roxana, care de fapt era romanca si de 28 de ani locuia in Cipru. O persoana toba de carte, care ne-a povestit extraordinar de toate punctele turistice si istorice. Iti facea placere sa o asculti. Ne povestea despre istorie, religie, traditii dar si despre viata cotidiana din Cipru pentru a putea intelege viata de zi cu zi din aceasta tara.  Precum si impletirea vietii cipriotilor cu religia si cultura.

Cateva cuvinte despre Nicosia, este capitala Ciprului.

Situată pe râul Pedieos, Nicosia este centrul unui sector admnistrativ, și în prezent este singura capitală divizată din lume, partea nordică (turcească) și partea sudică (grecească) fiind despărțite de o “Linie Verde”, o zonă demilitarizată menținută de ONU. Orașul este un centru comercial, care produce: textile, piele, ceramică, plastic și alte produse. Mine de cupru se află în apropiere.

Cunoscut sub numele de Ledra sau Ledrae în antichitate, orașul devine scaunul regilor Ciprului în 1192. În 1489 a intrat sub autoritatea Veneției și a fost ocupată de turci în 1571. Nicosia a fost scena unor violențe extreme înainte de dobândirea independenței, urmând ca după invazia turcească din 1974, o parte din sectorul nordic să fie izolată printr-o graniță și să se transforme într-o zonă tampon a Națiunilor Unite.

În inima oraşului, intre zidurile venetiene datate din secolul al 16-lea, există o mulţime de muzee, galerii de artă, biserici bizantine, si cladiri medievale. Străzile înguste vechi, care au fost bine conservate dau un sentiment de atmosfera romantică din trecut. In afara zidurilor, în noul oraş, există clădiri moderne şi facilităţi.

Nicosia este locuită neîntrerupt de peste 5.500 de ani și este capitala Ciprului încă din secolul al X-lea. Este ultima capitală divizată din Europa. La trei ani după ce Ciprul și-a dobândit independența față de stăpânirea britanică, în 1960, conflictul cunoscut sub numele de „Crăciunul Sângeros” – dintre ciprioții greci și ciprioții turci – a declanșat violențe intercomunitare pe întreaga insulă. Iar în 1964, comunitățile ciprioților greci și ale ciprioților turci din Nicosia s-au separat, stabilindu-se, respectiv, în sudul și în nordul orașului. Un deceniu mai târziu, în 1974, Turcia a invadat Ciprul, la doar câteva zile după o lovitură de stat – susținută de junta militară din Grecia – care urmărea unirea insulei cu Grecia. În urma invaziei, insula a fost divizată între Cipru, în sud, și o zonă ocupată de turci, în nord, linia de demarcație trecând prin Nicosia.

Pe lângă funcțiile sale legislative și administrative, Nicosia s-a impus drept capitala financiară a insulei și principalul său centru de afaceri internaționale.

In Nicosia aleile orasului sunt presarate cu moschei turcesti si biserici bizantine, care se opresc la Linia Verde, granite dintre cele doua enclave.  Noi am vizitat Catedrala sfantului Ioan Evanghelistul, dedicata celui ce a fost cel mai iubit dintre apostolii lui Iisus. Catedrala „Sfântul Ioan Teologul” (Sfântul Ioan Evanghelistul) din Nicosia este cel mai important locaș de cult al Bisericii Ortodoxe a Ciprului și locul tradițional de întronizare a arhiepiscopilor insulei. Construită în secolul al XVII-lea pe locul unei vechi mănăstiri benedictine, biserica impresionează prin frescele sale păstrate. Edificiul actual a fost ridicat în stil franco-bizantin pe locul unei abații din secolul al XIV-lea.  Are o structură de tip navă, fără turle, având un aspect exterior modest care contrastează cu bogăția artistică din interior.

Funcționează drept catedrală arhiepiscopală, unde au loc ceremoniile oficiale de numire a întâistătătorilor Bisericii Ciprului.

A urmat Palatul episcopal, Palatul Arhiepiscopal din Nicosia este reședința oficială a Arhiepiscopului Ciprului. Clădirea în stil neo-bizantin a fost ridicată între 1956 și 1960 de către Arhiepiscopul Makarios al III-lea, fiind situată în centrul vechi al orașului, în Piața Arhiepiscop Ciprian.

Ridicat din piatră cu două etaje, în imediata apropiere a vechiului palat din secolul al XVII-lea.

Arhitectură neo-bizantină cu arcade elegante, proiectată de George Nomikos. Strâns legat de figura lui Makarios al III-lea, primul președinte al Republicii Cipru.

Ne-am plimbat pe stradutele intortocheate si am admirat casele unde am vazut la usi, acele insemne despre care Roxana ne povestise, cercul bizantin si mana care sunt pe toate usile cipriotilor. Cele două simboluri distincte pe care le întâlnești adesea pe porțile, ușile tradiționale sau deasupra lintourilor caselor vechi din Cipru sunt mâna și cercul (sub formă de rozetă sau roată). Ambele au roluri spirituale adânci, legate de protecție și noroc.

Mâna (Ciocănitorul în formă de mână / Mâna Fatimei)

Pe ușile din Cipru, elementul în formă de mână apare cel mai des ca un ciocănitor metallic. Acest simbol provine din tradiția Hamsa sau Mâna Fatimei (fiica Profetului Mohamed) în cultura islamică, fiind preluat și adaptat de-a lungul secolelor în întreg bazinul mediteranean. Este un simbol universal de protecție împotriva deochiului (mati) și a spiritelor rele. Se credea că oprește energia negativă la intrarea în casă.

În trecut, unele case înstărite aveau două astfel de ciocănitoare: una în formă de mână de femeie și alta de bărbat, fiecare producând un sunet diferit pentru ca locatarii să știe dacă la ușă se află un bărbat sau o femeie.

Cercul (Rozeta solară / Roata Norocului), cercul sculptat în piatră deasupra porții sau gravat în lemn, adesea împărțit în raze asemenea unei roți sau flori, este o rozetă tradițională.

Roata Norocului (Trochos tis Tyches): În folclorul cipriot, acest motiv circular reprezintă trecerea timpului, destinul și viața. Sculptat la intrarea casei, el reprezenta o dorință de prosperitate continuă, noroc și bogăție pentru familia din interior.

Cercul reprezintă soarele, lumina, continuitatea și energia divină care dă viață, o moștenire culturală preluată încă din Antichitate în arta populară cipriotă.

Ambele simboluri transformau simpla poartă a casei cipriote dintr-un element funcțional într-o barieră spirituală menită să aducă noroc și să țină răul departe.

La final inainte sa ne urcam in autocar am vazut si monumentul Libertatii sau Eleftheria, care reprezenta Monumentul Libertății, un simbol impresionant al libertății și rezilienței, se înalță cu mândrie în inima Nicosiei, Cipru. Această structură impresionantă comemorează lupta insulei pentru independență și servește ca un memento emoționant al istoriei sale bogate. Poarta Famagusta a fost renovată şi găzduieşte acum Centrul Cultural Municipal al oraşului, cu un program variat de expoziţii.

La mică distanţă de aici se află Bastionul Podocatoro în interiorul căruia se află Monumentul Libertăţii, inaugurat în 1973 şi care marchează independenţa faţă de Marea Britanie. Asa ca am facut cateva fotografii si gata inapoi la drum.  Ne-am oprit la un popas si am degustat o minunata cafea cipriota si  iar la drum, aveam un drum de vreo ora si jumatate de parcurs pana in muntii Troodos.

Aici am vazut cea mai mare si mai bogata manastire din Cipru si am admirat icoana facatoare de minuni.  La Mănăstirea Kykkos din Troodos vei găsi icoana Maicii Domnului, una dintre cele trei pictate de Apostolul Luca (m 84 AD). Se spune că modelul pentru această icoană ar fi fost chiar Fecioara Maria. Nu vei putea însă să vezi toată icoana pentru că jumătatea de sus este acoperită pentru că oricine s-ar uita va orbi. Ultima persoană despre care se știe că ar fi văzut icoana în întregine este Papa și Patriarhul Alexandriei, Gerasimos, în anul 1669. Icoana este descoperită de călugări doar atunci cînd vor să facă rugăciuni special.

Icoana a fost trimisă din Constantinopol în Cipru în secolul 11, de către împăratul bizantin Alexios I Komnenos (1048-1118), care a construit și mănăstirea Kykkos pentru a o adăposti. Împăratul a vrut în felul asta să cinstească icoana făcătoare de minuni care i-a vindecat fiica bolnavă. De atunci, mănăstirea de lemn a ars de doua ori în 1365 și 1541. Atunci a fost reconstruită din piatră, dar au mai urmat alte două incendii, în 1751 și 1813. Au fost distruse atunci opere de artă și manuscrise importante.

Clopotnița a fost construită ulterior, în 1882, și are 6 clopote dintre care cel mai mare – 1.280 de kg, a fost făcut în Rusia. Kykkos este una dintre cele mai cunoscute mănăstiri de pe insulă și este situată la 1.318 m altitudine.

Este mănăstire de călugări și accesul în interior este permis doar dacă ești îmbrăcat decent. Dacă se întîmplă să ajungi în pantaloni scurți și tricou pe acolo, nu e problemă pentru că la intrare ți se dă un halat pe care să-l îmbraci.

Trebuie să ai în vedere că nu se pot face fotografii chiar peste tot, dar sunt suficiente semne pentru asta. La magazinul mănăstirii poți cumpăra iconițe, tamaie, mir și diverse alte mici suveniruri.

Noua ni s-a dat gratuit mir dar am si cumparat diverse obiecte de cult.

De aici ne-am indreptat catre satul Omodhos, unde ne-am plimbat pe stradutele intortocheate, am intrat in magazinele de suveniruri, de unde am cumparat diverse lucruri

si evident am servit pranzul.  Am mers la un restaurant familial foarte dragut, curat cu un meniu foarte echilibrat si un personal foarte bine pregatit. Se vedea ca acest sat este turistic si foarte vizitat deoarece toti ospatarii vorbeau engleza.

Pentru inceput ni s-au adus diferite platouri cu preparate traditionale, cum ar fi: tahini, tzatzichi, salate, orzo cu stafide si parmesan, falafel, orez cu diferite ingrediente, salata de sfecla cu nuci cu miere si branza, Halloumi la gratar, dupa care au urmat, frigarui din pui si carne de pui/ porc cu cartofi la cuptor, vin alb/rosu si un dulce al casei.

Dupa atata mancare trebuia sa ne mai miscam putin. Roxana Constantinou, ghidul cipriot  a ales foarte bine aceasta locatie, asa ca ii multumesc inca odata pentru efortul depus. De aici ne-am plimbat iarasi pe stradutele satului iar ultima vizita a fost la manastirea Sfintei Cruci.

Tradiția leagă fondarea acestei manastiri de sosirea Sfintei Elena în Cipru, în jurul anului 327 d.Hr.  Clădirile actuale datează în mare parte din reconstrucțiile din secolele XVIII și XIX (1816–1817 și 1850).

Manastirea adăpostește un fragment din Sfânta Cruce, o bucată din „Sfânta Frânghie” (Agios Kannavos – frânghia cu care a fost legat Iisus Hristos, unică în lume), capul Sfântului Apostol Filip și o piatră din Golgota.

În incintă funcționează un muzeu de artă bizantină, un muzeu de artă populară și o expoziție dedicată luptei naționale din 1955–1959. Aceasta fusese a doua zi, acum ne indreptam catre hotel. Evident ca urma iarasi o plimbare pe faleza, vremea era calda si ne permitea. Maine o alta zi minunata urma.