Cu bune si cu rele prin UK, 2018-2019,

Cu bune si cu rele prin UK, 2018-2019,

Nu ajunsesem  inca in Regatul Unit.   De  multi ani  imi propusesem sa vizitez aceasta tara dar nu a fost sa fie pana in decembrie 2018.  Atunci  am  vizitat o  prietena si impreuna am pus la cale o colaborare in activitatea de food(food truck). Ne propusesem sa deschidem o activitate de catering, firma urma sa se numeasca Nics & Gabs, Romanian Flavours iar activitatatea sa se desfasoare in UK in orasul Ashby de la Zouch.

Amandoua speram sa facem ceva interesant si sa spargem tiparele iar englezii urmau sa fie vrajiti si incantati de savoarea preparatelor  autentice romanesti. Evident ca pe hartie totul merge foarte bine, mai greu este pe teren.

Ca orice activitate de inceput trebuie sa iti faci reclama pe toate caile de comunicare, ca sa poti fi sigur ca vei avea succes, incepand cu reviste de specialitate si ziare locale, internet(FB) cu preponderenta in acele grupuri unde sunt comunitati mari de romani  cum ar fi:  Birmingham si sa ai rabdare. Trebuie sa emiti un mesaj, clar si concis care sa atraga si sa faca lumea sa vrea sa vine sa viziteze standul tau, sa guste din preparatele tale.  Unii  vizitatori vor veni cu nostalgia dorului de tara, altii din curiozitate.

Oricum este foarte greu sa ai rezultate imediate,  deoarece gusturile englezilor sunt preponderent pentru mancarurile din coloniile imperiului (India, Sri Lanka diferite tipuri de curry chiar si din Jamaica, Jerk chicken) sau preparate  deja cunoscute gen: pizza, burger, kebab, destul de greu ii convingi cu ceva nou.

Acum sincer de pe margine totul pare usor si simplu dar cand efectiv intri in treaba iti dai seama ca este destul de multa munca si trebuie clar sa  dedici aproape tot timpul, ceea ce pentru noi era o problema deja (deoarece prietena mea la fel ca si cea din Costa Rica, nu renuntase la serviciu si doar eu eram 24 din 24 (spunandu-mi ca atunci cand nu va fi ea, va angaja pe cineva sa ma ajute, cineva care evident trebuia platit) de atunci ar fi trebuit sa realizez ca avem o problema dar nu am facut-o.

Nici nu se stinsesera bine neplacutele amintiri legate de afacerea din Costa Rica ( a trebuit sa inchid acea afacere deoarece este greu sa fi singur si celalalt sa se implice doar din cand in cand), dar eu cu naivitatea omului bun, mi-am zis de data asta o sa fie nu noroc, nu se poate sa nu ne iasa afacerea, cunoscand-o pe aceasta prietena de 25 de ani si evident ea a venit cu aceasta idee. Nu ma invatasem inca minte.  Nu sunt o tipa care se sperie usor si incerc sa vad partea plina a paharului,  am taria sa o iau de la capat  cu convingere de fiecare data, numai ca ti se cam ia, ca sa spun asa.  De aceea nici nu am scris acest articol atunci imediat deoarece am vrut sa las sa treaca timpul si  sa nu spun lucruri pe care le voi regreta ulterior(chiar daca spuneam adevarul, stiti ca adevarul doare) chiar daca acea persoana merita sa fie pusa la colt sau trasa de urechi.

Dupa ce am vazut preparatele celorlati participant la targuri si timpul de asteptare pentru a primi o pizza sau un burger, am zis va fi ok, vom reusi, deja aveam experienta si stiam clar  ce preparate  vroiam sa pregatesc,  am organizat si cateva mese(incercand preparate mele pe membrii familiei prietenului ei englez,

de asemeni aceasta prietena, a invitat si redactorii revistei Food Gusto) sa vedem la fata locului cum apreciaza ei produsele noastre si facand research la diferite targuri sa vedem oferta celorlalti participanti. Feed back-ul celor de la Food Gusto, mi-a dat aripi deoarece pot spune ca “au lins tot din farfurii” deci eram pe un, MARE PLUS. Fotografiile de la acea prezentare.

Deci incarcata de speranta am pornit catre un nou drum. Am stat in UK aproape patru luni timp in care am participat la 4 targuri de food: Birmingham, Tamworth, Sollihull, Ashby de la Zouch.

Asa ca am intrat pe piata cu: carnati, mici, pui marinat in iaurt si apoi pe gratar, zacusca si salata de vinete la borcan, ciuperci si masline pane, placinta cu mere, placinta cu branza, pandispan, salam de biscuit si covrigei. Nu era ceva elaborat, am vazut si noi ce se pregatea in jurul nostru si ne-am adaptat daca pot spune asa. Eu puteam sa fac mult mai multe lucruri interesante dar a trebuit sa ma adaptez si va voi exemplifica: Meniul nostru vs meniul unei firme de catering din localitate foarte apreciat si vandut.

Deci reclama este sufletul comertului.

Ca sa nu lungesc povestea, una am vorbit si evident alta a iesit, vorbisem sa se va achizitiona un food truck, ceea ce s-a intamplat dar ulterior prietena mea l-a vandut si a zis ca va fi mai bine la cort. M-au pus pe ganduri aceste actiuni dar am zis ca poate mi se pare si am continuat. Deja incepeau problemele, cortul trebuia carat cu o masina la fel si gratarele, friteuzele si restul echipamentului, asa cand aveai food truck-ul aveai echipamentul in interior si era ok, asa trebuia platita o masina, iar cineva destul de solid trebuia sa monteze cortul care era destul de mare, de echipamente ma ocupam eu, dar restul?

Nu am ce sa spun prietena mea se ocupa de logistica, adica: pungulite, etichete, pixuri, preturi, o activitate foarte elaborata ca sa zic asa. Adevarul este doar unul singur, cand intri intr-o activitate ca aceasta trebuie sa stii ce vrei si ce necesita. Ce acte ai nevoie, ce permise si autorizatii ai nevoie, unde ai voie sa pui un food truck,  daca autorizatia este permanenta sau temporara, sa ai examenul de Hygien(Igiena) la zi si sa iei examenul, nu este chiar asa piece of cake, ca sa zic. Necesita ore de documentare si nu e cazul sa te arunci cu capul inainte cum am facut noi, ca sa zic asa, o expresie din poker, am mers pe mana moarta si am blufat. Evident ca rezultatul a fost negativ. Asa se intampla cand nu ai toate datele problemei corecte si le lasi in seama altora care sunt incepatori in domeniu.

Am participat la targuri la: Birgmingham, evident era primul targ si ne-am acomodat si noi incet, am avut clienti romani si straini. Nu a fost aflux de clienti deoarece veneam cu ceva nou si lumea dorea prima data sa guste dupa sa cumpere, asa ca am oferit si mostre. A fost o experienta interesanta.

Am vizitat Birmingham, care este un oraș important din regiunea West Midlands din Anglia, cu mai multe repere din epoca Revoluției Industriale care vorbesc despre istoria sa din secolul al XVIII-lea ca o putere de producție. De asemenea, găzduiește o rețea de canale, dintre care multe radiază din Sherborne Wharf și sunt acum mărginite de cafenele și baruri la modă. În centrul orașului, Muzeul și Galeria de Artă din Birmingham sunt cunoscute pentru capodoperele prerafaelite.  Am ajuns aici datorita targului din Piata Victoria. Am dat un tur pietonal, dupa care am vazut mai mult din masina, intrebam si mi se spunea ce era, doar ca nu era timp sa ne oprim sa vad si eu ceva sincer nu intelegeam de ce, deoarece nu aveam alta treaba de  facut, dar ei se grabeau sa ajunga acasa.

Targul din Sollihull,

Nimic interesant de descris, zero vizibilitate.

A urmat Tamworth Food Gusto Festival,

Deci in week-enduri mergeam la cate un targ, a urmat: Tamworth, un orasel medieval foarte frumos. Este un oraș comercial și un cartier din Staffordshire, Anglia, la 23 km nord-est de Birmingham. Orașul se învecinează cu North Warwickshire si Lichfield. Orașul își ia numele de la râul Tame, care curge prin el. Populația cartierului Tamworth (2021) a fost de 78.646 locuitori.

Tamworth a fost principalul centru al puterii regale al Regatului anglo-saxon Mercia în secolele al VIII-lea și al IX-lea. Găzduiește un castel simplu, dar înalt din secolul al XII-lea, o biserică medievală bine conservată (Biserica Sf. Editha). Tamworth a fost împărțit istoric între Warwickshire și Staffordshire până în 1889, când orașul a fost plasat în întregime în Staffordshire

Ca industrii de baza orasul are: logistica, inginerie, îmbrăcăminte, cărămidă, țiglă și fabricarea hârtiei.

Se pare ca in anul 2017 acest targ a fost unul din cele mai bine cotate. Asa auzise prietena mea, numai ca evident gresise cea mai importanta informatie,  fusese alt targ in acest oras amplasat in alta parte unde participarea a atins cote maxime cu venituri foarte bune pentru comercianti si un trafic impresionant de persoane.  Asa ca iar trasesem lozul necastigator, datorita neinformarii corecte.  Si ce credeti tot ea era suparata.

Evident ca nu a fost timp si pentru mine sa vad castelul, puteam sa o fac in 30 de minute dar nu a fost sa fie. Am lasat-o 10 minute singura cat m-am dus la toaleta si cand m-am intors pusese niste mici pe gratar invers, deci fara cuvinte.  Asta e cand nu stii, mai bine nu te bagi si nu incurci si viata altora. Alta deziluzie. Evident fara succesul scontat deoarece reclama a fost zero. Dar am gasit romani  incantati de ceea ce au mancat, ei ne-au facut  reclama(FB) asa ca, au tot venit in valuri romani nostri si chiar m-am simtit mandra de noi(mai ales de mine) care si pregateam si prajeam, colega doar incasa.

La acest targ, m-am simtit cel mai bine si am fost placut surprinsa de prietenia cu care ne-au primit romanii nostri. Taxa de participare la targuri variaza, dar la un targ unde vin 1000 de persoane taxa este mai mare, dar trebuie sa te gandesti ca si castigi mai mult. Numai ca evident prietena mea cred ca din nestiinta(nu vreau sa gandesc altfel) asa vreau sa cred si acum dupa ce au trecut mai mult de patru ani,  a ales cam gresit, targuri fara vizibilitate cu un trafic redus de persone si taxe mici.

Imagini cu preparatele noastre prezentate la targuri, puteam face ceva mult mai interesant dar asa mi s-a cerut, simplu sa se vanda repede si fara costuri mari.

Deja incepea sa fie dezamagitor, simteam ca iar ma dusesem la pomul laudat si ma cam alesesem iar cu sacul gol. Pierdeam si nu pe mana mea.

Daca ar fi fost din vina mea ca nu am pregatit ceva bun sau ca nu era gustos ziceam, dar asa??? Dupa vanzarea food truck-ului mi-am dat seama ca ceva nu este in regula, prietena mea evident ca nu si-a lasat serviciul iar aceasta activitate pentru ea era doar de week-end, iar eu simteam ca nu am activitate doar astepta.

In toata aceasta perioada cat am stat in UK am locuit la acesti prieteni in Ashby de la Zouch, o micuta localitate. Interesant loc, dar neaparat trebuie sa ai masina daca vrei sa ajungi in centrul localitatii. Casa prietenilor era aproape de padure si aveai mai bine de 45 de minute de mers, deci cam complicat nu exista in acea zona mijloace de transport decat taxi.  Clar  eram legata de ei, nu puteam iesi singura nicaieri, ma  simteam ca o persoana neajutorata, ceea ce este departe de personalitatea mea. Am participat si la targul din localitate,  targul din Ashby, zero reclama, rezultat pe masura, nesatisfacator.

Cate ceva despre, Ashby de la Zouch, este un oraș gen târg de provincie și o parohie civilă din nord-vest. Districtul Leicestershire din Leicestershire, Anglia. Orașul este aproape de granițele dintre Derbyshire și Staffordshire. Populația era de  12.370 locuitori în 2011.Castelul din oraș a fost un fort important în secolele XV-XVII. În secolul al XIX-lea, principalele industrii ale orașului erau fabricarea de panglici, exploatarea cărbunelui și fabricarea cărămizilor. Parohia civilă include cătunele Shellbrook la vest și Boundary la nord-vest. Swadlincote, Burton upon Trent, Melbourne și Coalville sunt la 16 km, iar Derby la 19 km spre nord.

Ashby se află în inima Pădurii Naționale, la aproximativ 39 km sud de Parcul Național Peak District, între Tamworth și Nottingham. În 2018, Ashby Market Street a fost desemnată „Cea mai bună experiență de cumpărături”, iar în 2019 a ajuns în finala categoriei de stele în devenire pentru străzile mari din Marea Britanie.

Orașul era cunoscut sub numele de Ashby în 1086. Acesta este un cuvânt de origine anglo-daneză, care înseamnă „ferme de frasin” sau „așezare de frasin”. Extensia numelui francez normand datează din anii de după cucerirea normandă a Angliei, când Ashby a devenit o posesie a familiei La Zouche în timpul domniei lui Henric al III-lea. Castelul Ashby de la Zouch a fost construit în secolul al XII-lea. Orașul și castelul au intrat în posesia familiei Hastings în 1464, iar William Hastings, primul baron Hastings și-a îmbunătățit fortificațiile din 1473. În războiul civil englez, orașul a fost una dintre garnizoanele principale ale Cavaliers sub controlul colonelului Henry Hastings, primul baron Loughborough și comandantul armatei North Midlands. Când orașul a căzut după un lung asediu în martie 1646, a fost considerat o mare ușurare.

Casa publică Bull’s Head(actual restaurant) își păstrează lemnul inițial elisabetan, deși cea mai mare parte a fost tencuită cu câțiva ani în urmă și nu mai poate fi văzută de pe stradă. La mică distanță mai jos de Market Street se află un magazin, ocupat în prezent ca magazin de caritate LOROS, care își păstrează cheresteaua elisabetană originală în vedere completă a străzii. Pe această stradă se află și clădiri Regency. Bath Street are un șir de case în stil clasic numit Rawdon Terrace, datând din anii 1820, când orașul era o destinație balneară.

Oraselul este curat cu oameni educati,  unde fiecare se cunoaste cu celalalt si te saluta ca si cum ai fi unul de al lor. Am vizitat magazinele locale, macelaria, piata si nu in ultimul rand restaurantele ca sa vad si eu atmosfera locala. Prima data chiar era un meci de fotbal si juca daca nu ma insel Coventry habar nu mai am cu cine, dar era un vacarm maxim si curgeau berile catre suporterii inversunati de meci.  Cand a venit Alexandra si Mariana, am fost la Bull s Head, Zamani’s, The Monkey tree Gin Bar, ca sa luam si noi pulsul. Asta era partea placuta si odata cu venirea lor am realizat ca nu ma regaseam in acel loc si ca trebuie sa merg mai departe, sa intorc pagina si sa imi vad de drum, ele (cred in ele si in sfatul lor deoarece sunt cele mai apropiate persoane si imi vor binele de fiecare data) atunci mi-au si spus ca nu imi dau mai mult de 2-3 luni acolo ca nu este de mine. Au avut dreptate 100%.

Era deja apasator si obositor sa ai activitate doar din cand in cand. Eu sunt un om de actiune si nu imi place sa pierd vremea degeaba, timpul costa bani si daca stai pierzi. Am realizat ca fiecare aveam alte asteptari si ca este cazul sa ne vedem fiecare de drumul nostru asa ca o prietenie de 25 de ani s-a terminat, evident tot eu am luat reprosurile, era cam nefiresc si injositor daca pot spune asa, e ca proverbul ala, “ Si batut si….. si cu banii luati”.  Numai ca l-a mine nu a fost vorba ca am pierdut bani ci am pierdut timp, pe care nu l-am mai putut recupera cu toti banii din lume nu poti cumpara timpul pierdut si sufletul pus in aceea activitate. Acea prietena se pare ca a realizat, ca activitatea cerea mai mult timp alocat si mult mai multa implicare in social media evident si contacte si nu a avut rabdarea necesara, credea ca vin banii imediat.

Vazand deja aceste rezultate  negative mi-a spus ca ar trebui sa plec, evident ca aceasta era si parerea mea.  La inceput facuse niste promisiuni care ulterior s-au uitat si nu merita sa mai pierd timpul inutil intr-un loc unde nu te simti apreciat, te simti ca un strain chiar daca tu ai facut tot ce a depins de tine, sa mergi in varful picioarelor sa nu deranjezi ca nu este casa ta.  Asa cad mastile si vezi fata si caracterul omului.  Nu stiu daca a realizat cat de urat s-a comportat cu mine, dar sincer nici nu vreau sa ne mai intalnim, asa oameni mai bine ii eviti.  Intotdeauna mi-au placut oamenii directi care iti spun adevarul in fata si poti discuta deschis despre plusuri si minusuri, cat despre ceilalti, prefer sa nu ii cunosc.

Cam asta a fost pe scurt dezamagirea din UK.  Deci va dati seama ca a treia oara nici nu ma mai gandesc la vreo colaborare. La aceste afaceri la inceput totul este lapte si miere si toata lumea este incantata si fericita, iar dupa vine dezamagirea.

Cat priveste partea buna, daca pot spune si asa, este ca am vazut: Manchester, Birmingham, Coventry, Ashley on the Zouch, evident Londra. Nu neaparat  cu aceasta prietena ci si cu fiica mea Alexandra si prietena mea Mariana.

Fotografii din Ashby de la Zouch

 

 

 

 

 

The Monkey tree Gin bar, Zamani’s restaurant, sper sa gasesc fotografiile si sa le atasez.

Zamani s restaurant

 

 

 

 

Inchei aici prima parte a peripetiilor din Regatul Unit, urmand ca partea a doua sa fie mai vesela si va plimb prin: Manchester, Coventry si parcul Bartgare, iar Londra, perla coroanei, va avea un articol separat.