Excursie in Iordania

Ziua a sasea, eram la ora 9, deja iesiti din Wadi Musa si mergeam catrea Aqaba, erau vreo 70km de mers asa ca am pornit devreme, deoarece aveam de vizitat Aqaba, vroiam sa vedem castelul, sa ne relaxam la Marea rosie, o plimbare cu barca cu fund de sticla sa putem vedea vietatile marine in larg, sa fumam o narghilea pe o terasa la umbra cu marea in fata si de ce nu sa tragem o tura de shopping, dupa care urma pranzul si un drum de 335km(mai mult de 4 ore).

Asa ca eram contracronometru si trebuia sa ne tinem strict de program. Trebuia sa ajungem in acea seara in Amman daca nu chiar tarziu in noapte, deoarece urma Ammanul pe care nu il luasem la pas deloc si mai aveam decat 1 ½ zile de stat. Deci am vazut, castelul din Aqaba, care este un interesant fort construit de mameluci  in  secolul  al  XVI-lea.  Constructia este atribuita arhitectului Khayer Bey al- Ala’i, in timpul sultanului mameluc, Qansuh al Ghuri(906-922AH/AD 1510-1517). Cladirea a fost renovatain timpul sultanului ottoman Murad ibn Selin Khan in anul 996 AH,(AD1587) si iarasi in 1038 AH(AD1628). Castelul a fost folosit si ca han pentru pelerini din Egipt care mergeam catre locurile sfinte. De asemeni avea si o functie militara deoarece avea o structura fortificata. Am vizitat aceast castel, am facut fotografii si ne-am indreptat catre mare. Aici voi lasa fotografiile sa vorbeasca mai mult decat mine.

Ne-am balacit in mare, am facut o croaziera, am intrat in mare, am stat pe terasa unui restaurant fumand o narghilea si am plecat catre o sesiune de shopping.

La o narghilea cu aroma de mar verde

In Aqaba gasesti preturi mai mici deoarece este in zona free.

Ne-am intins destul de mult asa ca pranzul a devenit cina, asa ca nu ne-am mai grabit si am mers la un restaurant care avea atat preparate din peste si fructe de mare dar si preparate traditionale.

Veti descoperi in fotografiile alaturate.  Am avut bame in sos tomat, orez Kapse, orez cu fidea, fasole in stil arabesc, tocanita de legume, mulukhiyah, este floarea de iuta, care se consuma verde si tanara (frunzele se fierb se toaca marunt si se adauga peste usturoi feliat si prajit in ulei de masline. Aceasta se serveste cu garnitura de orez si lamaie si muraturi asortate picante), un peste la gratar(Denis) cu cartofi prajiti si lipii. Deja era mult prea mult cam dadeam pe afara.

Asa ca ne-am suit in masina si directia Amman. Evident ca socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ, nu ne-am incadrat in timp si am ajuns pe la 2-3 noaptea in Amman, dar am ajuns cu ochii carpiti de somn dar ne-a iesit, nu puteam nici sa dorm ca trebuia sa fac conversatie cu mr. Ali, pe cand fetele sforaiau intr-un mare fel.  Asa ca am avut vreo 6 ore de somn, dupa care iar la drum prin Amman, in ziua a saptea. Astazi aveam de vizitat, Citadela, Amfiteatrul Roman, moscheea King Abdallah si ce mai era bonus. Nu facusem nici o cumparatura, nimic. Vroiam sa testam un restaurant care era deschis din 1960,  vroiam sa mergem in piata si prin bazar sa luam condimente, cafea cu cardamom, magneti, esarfe, genti,  matanii, steaguri si alte diferite mici cadouri. Iarasi era din scurt si trebuia sa ajungem si la hotel deoarece trebuia sa ne luam la revedere de la Tania si mr.Khalil .  In aceasta zi aveam programata o alta iesire cu Mihaela dar din pacate nu aveam timp liber nici sa respiram ca de obicei. Asta este ca expresia aia, am venit din concediu si  am nevoie de o saptamana sa imi revin, cred ca vi s-a intamplat si voua. Prima oprire moscheea King Abdallah, intrarea costa 2 jod si nu este inclusa in Jordan pass.

Dupa ce am fost imbricate corespunzator, am intrat in moschee unde era o liniste de nedescris, am vazut cele 5 ore care erau trecute pentru cele cinci rugaciuni, am facut cateva fotografii si ne-am indreptat catre magazinul de suveniruri.

De acolo ne-am continuat drumul catre Citadela. Amman este  raspandit  acum  pe  19  dealuri  si continua  sa  se  extinda.  Situata  pe  cel  mai inalt  deal  din  Amman  se  afla Citadela, care  contine  cladiri  din  perioade  istorice diferite.

Templul lui Hercule

Cetatea este considerată un sit important, deoarece a avut o istorie îndelungată de ocupație de către mai multe civilizații importante.  Majoritatea clădirilor încă vizibile pe sit sunt din perioada romană, bizantină și omeiadă. Clădirile majore de pe situl arheologic sunt sunt Templul lui Hercule, o biserică bizantină și Palatul Omeiad.

Muzeul Arheologic al Iordaniei a fost construit pe deal în 1951.

Deși zidurile fortificației înglobează centrul sitului, perioadele antice de ocupație au acoperit zone întinse. Structurile istorice, mormintele, arcadele, zidurile și scările nu au margini moderne și, prin urmare, există un potențial arheologic considerabil la acest sit, precum și în ținuturile înconjurătoare și în întregul Amman. Deci am plecat spre citadela si de departe am vazut impunatorul Templu al lui Hercules.

Conform unei inscripții, templul a fost construit când Geminius Marcianus care era guvernatorul provinciei Arabiei (162-166 d.Hr.), în aceeași perioadă în care a fost construit teatrul roman din Amman. Templul are aproximativ 30 pe 24 de metri lățime și suplimentar, cu un sanctum exterior, poate ajunge la 121 pe 72 metri.

Porticul are șase coloane de aproximativ 10 metri înălțime. Arheologii consideră că, deoarece nu există resturi de coloane suplimentare, templul nu a fost probabil terminat, iar marmura a fost folosită pentru construirea Bisericii Bizantine din apropiere.

Săpăturile au descoperit semne de ocupație umană încă din epoca bronzului mijlociu (1650-1550 î.Hr.), sub forma unui mormânt care conținea sigilii sub forma unui scarabeu și ceramică. În epoca fierului, Cetatea a fost numită Rabbath-Ammon. Inscripția Cetății Amman provine din această perioadă, un exemplu de scriere feniciană timpurie. Orașul a ajuns să fie ocupat de asirieni, babilonieni și persani. Când a fost cucerit de greci în 331 î.Hr., orașul a fost redenumit Philadelphia. Din perioada greaca, nu au existat multe schimbări arhitecturale, dar ceramica oferă dovezi pentru ocupația acestuia. Situl a devenit roman în jurul anului 30 î.Hr., iar în cele din urmă a intrat sub stăpânirea musulmană în anul 661 d.Hr. Cetatea a scăzut în importanță sub stăpânirea Ayyubidă în secolul al XIII-lea, dar în această perioadă a fost adăugat un turn de veghe. Templul lui Hercule amplasat pe locul acesta datează din timpul ocupației romane a cetății din secolul al II-lea d.Hr.

În perioada omeiadă (661-750 d.Hr.), la cetate a fost construită o structură de palat, cunoscută în arabă sub numele de al-Qasr). Palatul Omeiad a fost folosit probabil ca o clădire administrativă sau ca reședință a unui oficial omeiad. Palatul are la bază stilul bizantin. De exemplu, holul de intrare este conturat sub forma unei cruci grecești. Este posibil ca palatul să fi fost construit deasupra unei structuri bizantine existente în această formă. Există un imens rezervor de apă săpat în pământul alăturat palatului, împreună cu o biserică bizantină pe cealaltă parte. Am vizitat si muzeul de arheologie din cadrul sitului. Dupa ce am facut multe fotografii, am schimbat aparate cu niste turisti din Spania si ne-am ajutat reciproc.

Ne-am indreptat catre amfiteatrul roman plus muzeul traditiilor populare si muzeul de folclor, unde am vazut diverse costume si obiecte de imbracaminte specific tarii, dar si obiecte beduine, precum si diverse obiecte agricole sau obiecte folosite in gospodarie.

Amfiteatrul Roman(Teatrul Roman)este construit in timpul domniei lui Antonius Pius(138-161).

Cladirea ar putea adaposti intre 5000-6000 de oameni.Teatrul a fost impartit in 3 parti.  Intrarile laterale duc la scena, camerele din spatele acestora gazduiesc muzeul de traditii populare si muzeul folclorului. Evident ca le-am vizitat si pe acestea. Cea mai mare parte a sectiunii de locuri din teatru, a fost numita Zeii. Este acea portiune unde se aseaza auditoriul.

Dupa ce am vazut si acest obictiv, trebuia sa mergem prin bazar si piata si chiar sa luam pranzul/cina, asa ca mister Ali, ne-a fost un ghid desavarsit si am facut toate cumparaturile dupa care ne-a dus la restaurantul Shahrazad deschis din 1960.  Aici am mancat din nou hummus, babaganoush, kifta de Mandora, carne tocata de vita cu oaie in sos tomat, si cealalta varianta cu sos de tahini, Araes, specific libanez facuta tot cu carne tocata si sharwma cu vita si oaie cu legume in lipie.

Nici noi nu mai stim ce am mancat dar, trebuia sa ne relaxam putin. Gata cumparasem cadourile, mancasem, vazusem ce vroiam in Amman dar mr.Ali mai avea o surpriza pentru noi, asa ca in drum spre hotel ne-am oprit la o inghetata,

la Italian Ice Cream. Gata era destul, simteam ca explodez dar eram fericita si incantata ca bifasem tot ce am avut in program, puteam sa ne mai plimbam cateva minute  prin oras si sa mai facem cateva foto.

Acum chiar ne indreptam spre hotel, unde ne astepta draga de Tania si mr. Khalil sa ne luam ramas bun. Am vrut toate sa le multumim inca odata pentru implicarea lor si ca ne-au ajutat neconditionat. De asemeni am vorbit si cu Mihaela si ne-am luat la revedere si de la ea, cu speranta ca ii vom revedea intr-o zi in Romania.

A doua zi am avut avion si totul a decurs fara nici un incident aterizand la Bucuresti fara peripetii, cam acesta a fost rezumatul excursiei in Iordania. Cu siguranta trebuie repetat deoarece mai sunt inca multe lucruri interesante si frumoase de vazut. Maxim inca o saptamana in Amman, recomand.

Sper ca va placut articolul,  va imbratisez cu drag,

Nicole