Costa Rica, Limon, Porto Viejjo si Oceanul Atlantic
Astazi vorbim despre orasul Limon si micuta statiune Porto Viejjo
Limón cunoscut în mod obișnuit ca Puerto Limon este un district, capitala și centrul principal al provinciei Limón, precum și al cantonului Limón din Costa Rica. Este al șaptelea oraș ca mărime din Costa Rica, cu o populație de peste 94.000 de locuitori și găzduiește comunitatea afro-costaricană(jamaicana si creola) . Puerto Limón conține trei terminale portuare, Moín Container Terminal, Port of Limón și Port of Moín, care permit expedierea exporturilor din Costa Rica, precum și ancorarea navelor de croazieră.
Se spune ca, Cristofor Columb a ajuns aici prima dată în în 1502 la Isla(insula) Uvita, chiar în largul coastei Puerto Limón. Cu toate acestea, coasta atlantică a fost lăsată în mare parte neexplorată de către coloniștii spanioli până în secolul al XIX-lea.
Încă din 1569, guvernatorul Perafán de Rivera a dat în Matina loturi extinse de pământ plus indienii, aristocraților (hidalgos), care au ajutat la finanțarea și dezvoltarea zonei. Deoarece acești aristocrați au aflat că doar câțiva indieni erau disponibili pentru exploatare, au achiziționat sclavi africani pentru a planta aceste pământuri cu arbori de cacao.
Aceste terenuri au oferit singura sursă de venit proprietarilor absenți din capitala Cartago. Matina a căpătat importanță datorită plantatiilor de cacao și prezenței sclavilor africani, ceea ce le-a făcut atractive pentru incursiunile piraților.
Orașul a fost fondat oficial în 1854 de Philipp JJ Valentini sub auspiciile guvernamentale. În 1867, a început construcția unei căi ferate ambițioase care leagă ținuturile muntoase de mare. Limon a fost ales ca locul unui port major, care ar facilita exporturile de cafea din Valea Centrală
Comerțul cu sclavi a fost comun în toate țările cucerite de Spania, iar în Costa Rica, primii africani par să fi venit din regiunile ecuatoriale și occidentale. Oamenii din aceste zone erau considerați sclavi ideali, deoarece aveau reputația de a fi mai robusti, mai amabili și mai muncitori decât alți africani. Sclavii erau din ceea ce este acum Gambia (Wolof), Guineea (Malinké), Ghana (Ashanti), Benin (în special Ije / Ararás) și Sudan (Puras).
Populația neagră timpurie din Matina și Suerre din Limon nu este aceeași populație care a ajuns în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Această din urmă populație nu a sosit ca sclavi, ci ca muncitori angajați din Jamaica și grupuri mai mici din Barbados și Trinidad și Tobago. Acesta este motivul pentru care majoritatea populației negre actuale din Costa Rica au nume de familie engleze și vorbesc engleza cu accent jamaican. Provincia de la oceanul Atlantic nu este asa de dezvoltata cum este provincia Guanacaste si Liberia de la Oceanul Pacific, acolo s-au investit mai multi bani dar datorita porturilor construite si comertului in zona orasul Limon se dezvolta. Gata ajunge cu istoria.
Noi cumparasem alta excursie vroiam sa vedem Parcul national Barra Honda, dar tocmai se inundase zona asa ca am luat aceasta excursie.
In aceasta excursie am plecat cu alta agentie de turism, care NU mi-a facut o impresie nemaipomenita(comportamentul ghidului si al soferului) de aceea nici nu va dau numele. De obicei in excursii mergeam cu firma https://www.expedicionestropicales.com/ sunt cei mai corecti si cu preturi la vedere fara nimic ascuns.
Dar excursia in sine si locurile vizitate de noi au fost foarte ok. Deci se pleca dimineata(6:30-7) din San Jose, se trecea prin Limon se facea un tur de oras si dupa aceea oprirea finala era plaja de la Porto Viejo sau portul vechi. Drumul dureaza este 5-6 ore in functie de trafic, evitati week-endul.
Noi am avut inclus micul dejun in aceasta excursie. S-a oprit la un mic restaurant familiar care parea dragut, aici s-a servit mancarea de mic dejun traditionala Gallo Pinto, un amestec de fasole neagra cu orez, oua, smantana, pot fi si felii de platano prajite, cafea, juice. Mare atentie daca nu va place nu mancati un sfat prietenesc pentru voi pentru a nu va strica excursia si sa nu faceti vreo indigestie. De aici ne-am continuat drumul catre Limon, am facut un tur in mijlocul orasului si ne-am indreptat catre plaja din Porto Viejjo.
Plajele sunt impanzite de jamaicani dupa tinuta si se aude ragae la orice colt(dar in surdina) este un fel de flower-power sau o liniste prea linistitoare sau galagie maxima.
Plajele nu sunt ca la noi, sunt mai salbatice, adica daca a cazut un copac sau vreo craca de copac, acolo il lasa, cand am intrebat mi s-a raspuns ca trebuie sa stea in ambientul lui.
Nu gasesti terase pe plaja, aceastea au locul lor strict unde sunt localizate. Poti servi mancare creola, jamaicana, costa ricana si internationala de asemeni cocktailuri si orice alta bautura doresti. Evident ca am mancat tot traditional, adica nelipsitele orez si fasole neagra, porumb, Picco de gajjo, salate, platano maduro, palmito, mini tortilla de porumb si carne de pui,vita sau porc,
si ne-am delectat cu cocktailuri si cervesa(bere) Imperial. La orice salata de: rosii, castraveti sau salata verde ti se aduce maioneza si chiar si ketch up.
Impreuna cu Mariana am luat-o la pas catre centrul orasului sa vedem si noi cum este dupa care aveam cateva ore de plaja. Apa oceanului era calda si calma, fara acele valuri puternice care iti ia nisipul de sub picioare.
Se spune ca oceanul Atlantic este mai calm decat oceanul Pacific. Am facut fotografii si nu vroiam sa mai iesim din apa dar urma pranzul si iarasi plaja, ne-am balacit si in apa oceanului Atlantic. Pana
la 16:45, cand ne-am schimbat in haine uscate si ne-am indreptat spre autocar. A A urmat drumul retur catre San Jose si a doua zi plecam catre Romania. Eram bronzate frumos asa ca ne-a placut si aceasta excursie.
Lasă un răspuns