Judetul Hunedoara si imprejurimile, excursia lunii august

Judetul Hunedoara si imprejurimile, excursia lunii august

Excursia lunii august a fost in judetul Hunedoara. De mult imi doream sa revad sau sa vad pentru prima data minunatiile pe care le are acest judet. Asa ca am pornit la drum cu prietena mea Mariana. Aveam multe obiective de vizitat in 3 zile.  Cetatea Deva, I Giardini di Zoi din Banpotoc, castelul Huniazilor, Sarmisegetuza Regia,  biserica Densus, Sarmisegetusa Ulpia Traiana.

Deci mult de umblat si de vizitat. Evident ca nu orice planifici de acasa se intampla si la fata locului asa ca a mai trebuit sa ne si adaptam la conditiile pe care le-am gasit pe traseu.  Am plecat intr-o vineri dimineata in jur de 6:30 ca sa ajungem in jur de 13 la cetatea de la Deva si evident sa avem timp sa vizitam in liniste ce ne-am propus. A fost un drum fara peripetii asa ca am ajuns la Deva la ora preconizata. Mai rau a fost prin oras, deoarece  se fac multe lucrari de reabilitare si multe din strazi erau inchise, de asemeni era si un festival in apropiere de locul de unde ar fi trebuit sa luam funicularul pana la cetate. Am aflat ca telecabina nu functioneaza in luna august si ca primaria a pus la dispozitie niste microbuze electrice. Pretul calatoriei era de 3 ron si  te lasa la baza cetatii, era un drum de vreo 10 minute plin de hurducaieli din cauza drumului prost.

Asa ca de la poalele cetatii ne-am continuat drumul urcand destul de abrupt pana in cetate. Daca ai conditie fizica merita sa incerci daca nu mai bine faci fotografii doar de la baza cetatii.  Sunt diferite tarife la bilete in functie de categoria in care te incadrezi intre 10-30 ron. Vizitarea poate dura 30-60 de minute depinde de fiecare dintre voi cat doriti sa aprofundati si cat dureaza sa  faceti foto si video.

Cateva cuvinte despre aceasta minunata cetate.

Monument istoric și de arhitectură laică, Cetatea medievală a Devei  a fost construită la mijlocul secolului al XIII-lea pe Dealul Cetății, intr-un con vulcanic cu altitudinea de 378 m. Prin poziția sa strategică deosebită, cetatea a păzit din înălțimea ce domina orașul Deva, secole de-a rândul, ieșirea și intrarea în Transilvania pe valea Mureșului. S-au descoperit aici urme de locuire din neolitic și din epoca bronzului.

Cetatea Devei apare menționată într-un act de danie al tânărului rege Ștefan, fiul lui Béla al IV-lea, care face o donație comitelui Chyl din Câlnic pentru vitejia arătată în lupta purtată sub zidurile Cetății Deva.Cetatea Deva a functionat ca si cetate regala in a doua jumatate a secolului al XIII lea, primul document in acest sens(1269) avandu-l ca emitent pe regele Stefan al V-lea.

Cetatea avea o forma alungita cu dimensiuni cuprinse intre 90 metri lungime si 18-35 metri latime prevazuta cu un palat, doua turnuri si o cisterna.  O etapa importanta in istoria cetatii (1444-1504) este legata de stapanirea cetatii de catre Ioan de Hunedoara si urmasii sai. In acest interval cetatea se extinde si se initiaza lucrari pentru noi corpuri de cladiri.

A treia faza de constructie, s-a concretizat prin construirea celei de a doua incinte si are loc in vremea generalului Castaldo(1551-1556). Epoca principilor Gabriel Bethle, Rakoczi I si Rakoczi II, marcheaza lucrari si amenajari de amploare in cetate impuse de necesitatea de ordin militar. La finalul secolului al XVII cetatea intra in posesia casei de Habsburg impreuna cu proprietatile fiscal ale principelui. Austriecii transforma radical dupa 1713, vechile sisteme de aparare prin ridicarea celei de a treia incinte a cetatii, intentia fiind de a transforma cetatea intr-o fortificatie de tip Vauban. In perioada 2007-2016, a fost restaurata incintele II si III, in forma actuala si in 2024 incinta cetatii Deva a fost redeschisa pentru public in urma finalizarii lucrarilor de reabilitare. La coborare veti vedea si aleea gimnastilor olimpici, fiind facute busturi ale gimnastilor reprezentativi.

Am petrecut aproape o ora in cetate facand numeroase fotografii si video-uri dupa care am coborat catre locul de unde urma sa luam microbuzul. Ne-am achizitionat cateva suveniruri cu cetatea si am plecat catre urmatorul punct al excursiei noastre I Giardini di Zoe din Banpotoc. Am mers vreo 20 de minute cu masina si am ajuns in aceasta localitate. Daca nu ai masina este foarte greu de vizitat, am vazut un trenulet dar nu am avut pe cine intreba mai multe detalii. cred ca trebuie sunat inainte la locatie sau la primaria din localitate. Parcarea locatiei era plina cred ca erau peste 60 de masini. Aceasta locatie este un loc cu o energie aparte, o grădină aristocrată unică în România.

Sute de arbori și arbuști ornamentali, așezați cu mare grijă fiecare la locul lui, fântâni arteziene, pe care poposesc păsări, iar mai apoi îi încântă pe vizitatori cu trilurile lor, alei care te poartă spre Rai, culori care se îmbină într-un mod rafinat, toate acestea te determină să crezi că ai ajuns într-un basm.

Aici, poți avea parte de o plimbare în tihnă și te poți odihni la umbră pentru a da ocazia ochilor să îți încânte pe deplin sufletul. Grădina aristocrată inspiră eleganţă şi este de un bun gust desăvârşit. Vara, I Giardini di Zoe se transformă într-o oază de liniște și răcoare, iar toamna te îmbată cu pastelurile ei, care prin coloritul lor te poarta inspre un minunt basm al copilariei.

Această grădină a fost creată de italianul Giovanni Salvatelli, precum un joc de puzzle, din aproape în aproape, fără ca acesta să aibă studii în domeniu ori sprijinul unor arhitecți peisagiști.

 

Pe lângă spectacolul de culoare pe care îl oferă fermecătoarea I Giardini di Zoe, vizitatorii mai au parte de o surpriză. Aici, a fost montată o copie fidelă a impunătoarei opere de artă „La bocca della verità” – (Gura adevărului)

. Impresionanta sculptură este alcătuită dintr-un singur bloc de travertin, cu diametrul de un metru și 80 de centimetri și cântărește aproximativ o tonă. Aceasta și-a făcut loc printre feluritele specii de arbuști, ierburi și flori și te transpune, parcă, în filmul de colecție „Vacanță la Roma” .

Am petrecut o ora si jumate aici si am vazut minunate specii de flori si de arbori este o incantare pentru minte si suflet asa ca va invit sa nu o ratati daca sunteti in zona.

De aici ne-am indreptat catre castelul Huniazilor din Hunedoara, vestita resedinta a lui Iancu de Hunedoara si Matei Corvin.

Pretul biletului este de 30 de roni cuprinde castelul si muzeul de arheologie.  Asa ca am pornit la vizitarea castelului.  În plus, este considerat unul dintre cele mai frumoase castele din lume, fiind situat în top 10 destinații de basm din Europa. Castelul a fost ridicat în secolul al XV-lea de Iancu de Hunedoara pe locul unei vechi întărituri, pe o stâncă la picioarele căreia curge pârâul Zlaști. Construcția a cunoscut în timpul acestuia însemnate transformări, servind atât drept punct strategic întărit, cât și drept reședință feudală. În secolul XVII, principele Gabriel Bethlen, modifică în spiritul vremii, părți din castel, modificări dictate atât de necesitați civile, cât și militare.

Se construiește pe latura estică, peste fundații mai vechi, un corp de clădire, denumit Palatul mare dinspre oraș, compus din două niveluri, respectiv camere de locuit.

Castrul regal, aceasta prima fortificatie avea o forma elipsoidala, cu capetele de nord si sud ascutite, marcate de piatra de talie. Zidurile, cu grosimi de pâna la 2 m, au fost construite din blocuri de calcar dolomitic si piatra de râu, direct pe stânca nativa.

Cercetarile anterioare primului razboi mondial au aratat faptul ca în zona nordica au existat doua încaperi de forma triunghiulara, una dintre acestea fiind probabil un turn donjon, cu analogii în zona franceza si germana a secolelor XIII-XIV.

Castelul din secolul XV

Ioan de Hunedoara initiaza, dupa 1440, constructii de mare amploare vizând transformarea cetatii într-un castel, prima etapa cuprinzând ridicarea a doua curtine în jurul vechii cetati, construite din blocuri de calcar dolomitic, prevazute cu creneluri la partea superioara.

Aceste ziduri de curtina erau flancate de turnuri circulare si rectangulare, primele constituind o noutate pentru arhitectura militara a Transilvaniei secolului XV. Turnurile circulare (Turnul Capistrano, Turnul Pustiu, Turnul Tobosarilor), cu exceptia turnului pictat (Turnul Buzdugan), erau prevazute cu un parter din zidarie plina, urmat de doua niveluri, cele de la partea inferioara fiind utilizate ca si camere pentru puscasi iar cele de la partea superioara ca si zone de locuit si/sau zone de aparare. De notat faptul ca turnul Capistrano cuprinde singurul semineu gotic (restaurat) din monumentul hunedorean. Turnul pictat (Turnul Buzdugan) are un singur nivel de aparare si este pictat în fresca la exterior cu motive geometrice si guri de tragere, cu corespondente tipologice în spatiul german.

Turnurile rectangulare plasate în zonele de nord-vest, respectiv sud-est ale castelului (turnul vechi de poarta, turnul nou de poarta) erau prevazute cu intrari carosabile si niveluri de aparare, gândite atât pentru arme cu coarda cât si pentru arme de foc. Intrarile propriu-zise în castel se faceau prin intermediul unor poduri, sustinute de piloni de piatra, ultimele tronsoane ale podurilor fiind mobile.

Un punct de interes în castel îl reprezinta fântâna, sapata în spatiul dintre curtina veche si cea noua.

Se admite, în general, faptul ca prima etapa de constructie a castelului se încheie înainte de 1446, moment la care Ioan de Hunedoara devenit guvernatorul regatului Ungariei, modifica planurile de edificare ale castelului, în sensul cresterii ponderii constructiilor civile.

Una dintre cele mai interesante constructii datate în aceasta perioada o reprezinta capela, plasata pe latura estica a castelului. Nava de forma dreptunghiulara, este precedata de un pronaos, deasupra caruia este sprijinita pe stâlpi hexagonali o galerie cu tribuna. Particularitatile constructive ale altarului, regasite la alte constructii ecleziastice din zona sunt legate de arhitectura gotica locala.

Palatul propriu-zis, amplasat pe latura vestica, este compus din Sala Cavalerilor, Sala Dietei si scara spirala si reprezinta un exemplu unic în spatiul transilvanean de arhitectura civila de un rafinament ridicat. Ambele sali au un plan dreptunghiular, fiind divizate în doua nave cu cinci piloni octogonali din marmura, cu nervuri în cruce si console ornamentate, cu chei de bolta în stil gotic, faza târzie. Functionalitatea acestor sali ne este sugerata de corespondentele tipologice din mediul teuton, respectiv de sala de mese la ocazii festive pentru Sala Cavalerilor si de sala de festivitati pentru Sala Dietei. O nota distincta este data de amplasarea pe partea vestica a salii Dietei a unei galerii cu burdufuri, sprijinita pe console, element unicat pentru arhitectutura civila transilvaneana, cu analogii în spatiul german.

O alta constructie unica de factura militara este reprezentata de galeria si turnul Nje Boisia. Turnul propriu-zis, alcatuit din 5 niveluri de aparare, este prevazut cu deschideri pentru arme de foc. Legatura cu castelul este asigurata prin intermediul unei galerii suspendate, lunga de peste 33 m, galerie ce se sprijina pe stâlpi masivi, din calcar dolomitic.

A doua faza de constructie înceteaza o data cu moartea lui Ioan de Hunedoara si cu începerea luptelor pentru ocuparea tronului regatului maghiar. Probabil ca, dupa 1458, se initiaza lucrari, în zona nordica a castelului, rezultând asa numita aripa Matia, compusa din logii, pictura cu subiect laic existenta aici fiind un unicat. Se admite, în general, faptul ca finalizarea lucrarilor la castel înceteaza în jurul anului 1480, monumentul fiind comparabil cu castelele din vestul Europei, prin amploare si fast.

Castelul în secolul XVII

În secolul XVII, principele Gabriel Bethlen, modifica în spiritul vremii, parti din castel, modificari dictate atât de necesitati civile cât si militare. Se construieste pe latura estica, peste fundatii mai vechi, un corp de cladire, denumit Palatul mare dinspre oras, compus din doua niveluri, respectiv camere de locuit si o sufragerie. Tot în plan civil, Sala Dietei este reamenajata, prin demontarea întregii arhitecturi gotice de piatra, si compartimentarea ei, rezultând încaperi cu functionalitati diverse.

De mentionat este faptul ca la primul nivel, rezultat în urma acestei interventii, se pastreaza urmele unei picturi în fresca, ce prezinta nobili si reprezentari de fortificatii ale vremii. Si aspectul interior al capelei a fost modificat substantial în vremea lui Gabriel Bethlen. Astfel, sunt înlaturate boltile gotice, ferestrele sunt trasformate într-unele rectangulare prin îngroparea partii lor superioare în molozul de egalizare din pod; de asemenea este deschis un pasaj de legatura între aripa Bethlen si aripa Matia. Lucrarile de factura militara sunt reprezentate de construirea Turnului Alb si a Terasei de Artilerie. Turnul mentionat este de forma semicirculara, prevazut cu 3 niveluri de aparare, sprijinite pe bârne de lemn si deschideri pentru arme de foc. Terasa de artilerie functiona ca o platforma deschisa pregatita pentru arme grele de foc.

Tot în secolul al XVII-lea se construieste curtea exterioara (curtea husarilor), spatiu care adapostea locuintele administatorului, ale functionarilor, casa ogarilor si depozitele pentru hrana si fânat.

Castelul în secolul XIX

Acest moment coicide cu derularea celor mai importante lucrari de restaurare în castel în paralel cu constructia fatedei palatului mare dinspre oras si a acoperisurilor actuale, acoperite cu tigla glazurata, mult mai înalte decat cele originale. Terasei de artilerie i se adauga un sir de creneluri si un turnulet de supraveghere, cu scopul cresterii gradului de atractivitate a monumentului. Tot acum o serie de elemente decorative din piatra sunt înlaturate si înlocuite cu piese noi, dupa regulile specifice acestei perioade istorice.

Pe blazonul familiei Corvinilor este inscripționat un corb care ține în cioc un inel de aur. Atribuirea acestui simbol al familiei are o legendă. Se spune cã Ioan de Hunedoara, cel care a și fost proprietar la Castelul Corvinilor, era fiu nelegitim al lui Sigismund de Luxemburg, rege al Ungariei, cu o frumoasă femeie din Țara Hațegului, pe nume Elisabeta. Pentru a o feri de necinste, regele îi dă de soț pe unul din vitejii săi, Voicu, dăruindu-i totodată și un inel ca dar pentru copilul nenăscut. Scopul era de a fi recunoscut atunci când va crește și va merge la curtea regală. În timpul unei călătorii făcută de familia lui Voicu, poposind pentru a prânzi, inelul este uitat pe o margine a ștergarului pe care erau puse merindele. Un corb, atras de strălucirea inelului îl fură, încercând să plece cu el. Copilul Ioan de Hunedoara ia un arc și săgetează corbul, recuperând astfel inelul. Atunci când crește și ajunge la curtea regală, povestește această pățanie. Regele, impresionat de această istorie, decide ca simbolul familiei hunedorenilor să fie corbul cu inel de aur în cioc. De altfel, și numele familiei provine din latinescul „Corvus”, care înseamnă „Corb”, o pasăre care simboliza cu totul altceva în Evul Mediu, și anume înțelepciunea și longevitatea. Gata v-am facut capul mare cu atata isporie.

Am terminat de vizitat ce aveam planificat pentru ziua de vineri asa ca ne-am indreptat catre cazare, pensiune Sarmis din localitatea Sarmisegetuza. O pensiune de 3 stele dar care avea dotarile de 4 stele. Aveau piscina incalzita si oferea servicii de sauna finlandeza, aveau restaurant cu multe produse proaspete si apetisante,

aveau lac cu nuferi, gradini cu flori,

foisor, loc de pic-nic pentru gratar, teren de tenis si multe alte dotari. Va invit sa le calcati pragul, deoarece nu veti regreta. Va voi atasa fotografii pentru exemplificare. Cam aceasta a fost prima zi a excursiei. Va urma si partea a doua, pana atunci spor la citit.