Spania, Costa Brava(1)
Luna Octombrie, a inceput cu o interesanta excursie in Spania. Optional cine dorea putea sa viziteze Andorra si o mica parte din Franta. Intre 3-10 octombrie ne-am bucurat de un timp minunat petrecut in Costa Brava, vreme insorita, temperatura de 25 de grade. Asa ca am avut timp sa facem si plaja.
Excursia a fost organizata de agentia Hello Holliday. Am avut zbor catre Barcelona la ora 9:55 si dupa aproape trei ore am ajuns la destinatie. Dupa ce ne-am luat bagajele, am pornit catre iesire unde ne astepta ghida noastra. De la aeroport ne-am continuat drumul prin Barcelona si de acolo catre hotelul Tropik ( hotel de 4 stele) din Malgrat de Mar, la aproximativ 1 ora si 15 minute distanta de Barcelona.
Am facut un tur cu autocarul in Barcelona, unde am admirat cele 3 case minunate faima orasului. Cele trei case realizate de arhitectul Antoni Gaudí,
sunt Cassa Vicens
,
Casa Batlló și Casa Milà (cunoscută și ca La Pedrera).
.Acestea sunt considerate capodopere ale arhitecturii moderniste și sunt atracții turistice majore în oraș.
Casa Vicens: Una dintre primele lucrări importante ale lui Gaudí, caracterizată prin influențe maure și o abundență de culori și motive decorative.
Casa Batlló: Un exemplu emblematic al stilului lui Gaudí, cu o fațadă ce imită o pictură și un acoperiș care seamănă cu un solz de pește.
Casa Milà (La Pedrera): Faimoasă pentru fațada sa ondulată din piatră, care amintește de o carieră (pedrera) și pentru acoperișul său sculptural. Dupa aceea ne-am oprit cateva minute sa facem fotografii la Muzeul de Arta Catalana.
Am mai facut fotografii la cladirile importante din oras.
Dupa care ne-am continuat drumul catre locatia noastra. Urma sa ne intoarcem in Barcelona a doua zi pentru a vizita alte atractii turistice. In acea seara ne-am continuat drumul catre Malgrat.
Orasul Malgrat sau Mardel de Mar, este un orasel in provincia Barcelona, zona Catalunia pozitionat intre Santa Sussana si Blanes. Malgrat de Mar a făcut inițial parte din baronia Palafolls, iar primele case de pescari au fost construite în jurul capelei Sant Antoni Abat, pe malul stâng al unui pârâu numit Malgrat de Mar. Încă din secolul al XIV-lea, Malgrat de Mar a fost recunoscut ca un centru cultural, artistic și social proeminent. Modernismul și-a lăsat, de asemenea, amprenta în Malgrat de Mar. 
Numele Malgrat apare în secolul al XIX-lea, deși toponimul este deja documentat în secolul al XIII-lea.
Orasul s-a dezvoltat datorita turismului, s-au construit numeroase hoteluri si locuri de distractie in oras ceea ce a dus la un aflux mare de turisti. De asemeni apropierea de orasul Barcelona face acest loc foarte cautat in lunile estivale.
Dupa ce am ajuns si ne-am cazat la hotel, am coborat la cina. Mancarea a fost foarte buna in toata perioada cat am stat noi, cu variate preparate pentru toate gusturile. Hotelul este curat, mancarea buna, exista si piscina iar in fiecare seara era program artistic si internet super bun. De asemeni exista un supermarket daca mai doriti sa va cumparati un snacks, vis-à-vis de hotel.
Dupa masa am iesit la o bine meritata plimbare pe faleza de langa plaja impreuna cu prietena cu care am fost in excursie. Era un furnicar de oameni chiar daca era aproape ora 21. Am intrat in diferite magazine de suveniruri si am facut multe fotografii
A doua zi era ziua destinala Barcelonei si perlei acesteia Sagrada Familia, capodopera lui Antoni Gaudi.
Dupa micul dejun, ne-am imbarcat in autocar si am pornit la drum. De unde ne-a lasat autocarul am mers vreo 10 minute impreuna cu ghida noastra care ne-a prezentat cladirea pe dinafara si ne-a dat informatii utile, urmand la ora stabilita sa intram in interior si sa vizitam locatia.
Bazilica și Templul Expiatoriu Sagrada Família, cunoscută și sub numele de Sagrada Família, este o biserică aflată în construcție în cartierul Eixample din Barcelona, Catalonia. Este cea mai mare biserică catolică neterminată din lume. Proiectată de arhitectul catalan Antoni Gaudí (1852–1926), în 2005 lucrarea sa la Sagrada Família a fost adăugată la un sit al Patrimoniului Mondial UNESCO deja existent (1984), intitulat „Lucrările lui Antoni Gaudí”. Pe 7 noiembrie 2010, Papa Benedict al XVI-lea a consacrat biserica și a proclamat-o bazilică minoră.
Construcția Sagrada Família a început pe 19 martie 1882, sub conducerea arhitectului Francisco de Paula del Villar. În 1883, când Villar a demisionat, Gaudí a preluat conducerea proiectului, transformându-l cu stilul său arhitectural și inginerește, combinând forme gotice cu elemente curbilinii din stilul Art Nouveau. Gaudí și-a dedicat restul vieții acestui proiect și este îngropat în cripta bisericii. La momentul morții sale, în 1926, mai puțin de un sfert din proiect era finalizat.
Bazându-se exclusiv pe donații private, construcția Sagrada Família a progresat lent și a fost întreruptă de Războiul Civil Spaniol. În iulie 1936, anarhiștii din FAI au incendiat cripta și au intrat cu forța în atelier, distrugând parțial planurile originale ale lui Gaudí.
În 1939, Francesc de Paula Quintana a preluat conducerea șantierului, care a putut continua cu materialul salvat din atelierul lui Gaudí și reconstruit din planurile publicate și fotografii. Construcția a reluat progresul intermitent în anii 1950. Progresele în tehnologii precum proiectarea asistată de calculator și controlul numeric computerizat (CNC) au permis o avansare mai rapidă, iar construcția a trecut de jumătatea drumului în 2010. În 2014, se anticipa că clădirea va fi finalizată până în 2026, la centenarul morții lui Gaudí.
Descriind Sagrada Família, criticul de artă Rainer Zerbst a spus că „probabil este imposibil să găsești o clădire bisericească asemănătoare în întreaga istorie a artei.
Sagrada Família a fost inspirată de un librar, José María Bocabella, fondatorul Asociației Spirituale a Devoților Sfântului Iosif. După o vizită la Vatican în 1872, Bocabella s-a întors din Italia cu intenția de a construi o biserică inspirată de bazilica din Loreto.
Cripta absidei bisericii, finanțată prin donații, a fost începută pe 19 martie 1882, de sărbătoarea Sfântului Iosif, conform designului arhitectului Francisco de Paula del Villar, al cărui plan era pentru o biserică de tip neogotic, cu o formă standard.
Cripta absidei a fost finalizată înainte de demisia lui Villar pe 18 martie 1883, când Antoni Gaudí a preluat responsabilitatea proiectului, pe care l-a schimbat radical. Gaudí a început lucrările la biserică în 1883, dar nu a fost numit Arhitect Director până în anul 1884. După moartea lui Gaudí, lucrările au continuat sub conducerea principalului său discipol, Domènec Sugrañes i Gras, până când au fost întrerupte de Războiul Civil Spaniol în 1936. 
Am admirat si noi sculpturile exterioare din dantela de piatra care parca este creionata nu sculptata, o adevarata capodopera, numai un geniu putea creea asa ceva. Mi-a placut mai mult exteriorul, interiorul nu mi s-a parut ca se ridica la valoarea sculpturala a partii exterioare.
Dupa aceasta a urmat o degustare de Moscatel la unul din magazinele din apropiere.
Piateta, La Boqueria, de unde puteai sa alegi toti ce iti doreai.
Aici am servit pranzul si am facut un tur pietonal al pietei.
As fi vrut sa intru sa vad si muzeul figurilor de ceara dar evident ca nu am avut timp. De acolo ne-am plimbat pe strada principala catre statuia lui Cristofor Columb(care din pacate apare fara cap) si catre port.
Am facut fotografii si ne-am indreptat catre parcul Guell.
Parcul Guell, este un parc cu elemente arhitectonice deosebite, situat în partea superioară a colinei El Carmel în districtul Gracia al Barcelonei, Catalonia, Spania. A fost proiectat de arhitectul Antonio Gaudí și construit între anii 1900 și 1914. Se află din 1984 printre locurile din patrimoniul mondial UNESCO.
Parcul se întinde pe o suprafață de 17.18 hectare. Designul arată în mod clar o parte a unui arhitect și stilul unic al lui Gaudi, care rezultă evident din oricare element, indiferent de dimensiunile acestuia.
Multe dintre suprafețele existente sunt acoperite cu bucăți de ceramică sau sticlă colorate în stil mozaic numit Trencadis. Acesta este un tip de mozaic utilizat în modernismul catalan, creat din cioburi sparte de faianță. Acest mozaic se poate face folosind bucăți de ceramică și gresie.
Arhitecții catalani Antoni Gaudí și Josep Maria Jujol au folosit Trencadis în mai multe proiecte, iar parcul Guell este, probabil, cel mai faimos.
Denumirea Parcului Guell provine de la Eusebi Guell, magnatul imobiliar și industrial care a finanțat proiectul. Acesta a angajat arhitectul Antoni Gaudí pentru a construi un cartier rezidențial exclusivist pe un teren din Barcelona, iar parcul a fost inițial conceput ca un proiect imobiliar.
Un parc intradevar interesant, cu diferite sculpturi si obiecte decorate cu aceste mozaicuri, pe care le veti putea vedea in fotografiile alaturate.










Lasă un răspuns