Revelion in Breb, Maramures

Revelion in Breb, Maramures

A venit si luna decembrie, gata ne apropiam cu pasi repezi catre 2026. Mai aveam doar o  excursie si terminam un an fabulos cu multe plimbari prin lumea larga. Destinatia sfarsitului de an era satul Breb din Maramures unde urma sa petrecem Revelionul 2025-2026.

Ileana, prietena mea mi-a povestit despre aceasta locatie, asa ca dupa ce ne-am consultat toti membrii grupului am decis sa petrecem trecerea dintre ani in acest sat din Maramures.  Am plecat de acasa in jur de ora 6, pentru a putea conduce linistit si sa ajungem cu bine la destinatie. Aveam sa ne oprim cateva minute in Brasov iar urmatoarea oprire era la Castelul de lut din Porumbacu (jud. Sibiu)  unde urma sa servim pranzul. Se facuse deja rezervare in avans fiind 11 persoane asa ca am ajuns la timp si fara peripetii la locatie. O locatie draguta unde se vede ca s-a investit destul de mult. Dar si preturile preparatelor sunt pe masura. Va voi atasa cateva fotografii.

Afara ningea asa frumos parca eram in povesti,  in restaurant era cald si bine si lemnele trosneau in semineu.  Dupa ce am terminat de mancat iar am pornit la drum mai aveam destul de mers, se mersese deja greu la dus deoarece fusese un accident, asa ca acum se cam mergea in coloana. Sfat cand plecati iarna de acasa si aveti de mers destul de mult, echipati-va masina corepunzator, cu lanturi, lopata, cabluri de tractare, sare , nisip, antigel, atentie sporita.

Am decis sa luam acest pachet turistic in comuna Breb deoarece oferea mai multe facilitati si ne-a parut foarte interesant.

Pretul era 2.000 de roni de persoana cu mic dejun si cina inclusa.   Pachetul era din data de 30.12.2.25-3.01.2026 iar pe langa mesele enumerate  era si program artistic:  cuprinzand  scurt program de colinde cu Coconii din Breb si  seara traditionala de colinde si hore morosenesti cu Ceterasii de pe sate( pe care din pacate noi le-am ratat ajungand destul de tarziu), plimbare cu caruta si  vizita la atelierul sculptorului Ioan Petric.   Din pacate noi am ajuns destul de tarziu dar gazdele, patronii restaurantului Dochia din comuna,  ne asteptau cu mancarea calda asa ca direct la masa ne-am oprit. Meniul era format din: ciorba de perisoare, friptura de porc cu cartofi la cuptor, salata de varza, prajituri, horinca, afinata, visinata, apa. Dupa care a urmat un binemeritat somn.

Cateva cuvinte despre Satul Breb, acesta se afla in partea Central-Nordica a Maramuresului, la baza muntilor Gutai fiind situat la o distanta de 25 km de Sighetul Marmatiei si 52 km de Baia Mare. Impreuna cu Hoteni si Sat Sugatag, Brebul apartine de comuna Ocna Sugatag, aflata la 7 km departare. Satul este atestat documentar sub numele actual de Breb din 1715. În 20 Martie 1360 este menționat sub numele de Vallis Olahalis sau Hodpataka care s-ar traduce „satul pârâului cu brebi.” Brebul a fost un animal european înrudit cu castorii din America. Denumirea de breb provine din cuvântul de origine indo-europeană, ”bhebhrus„ a cărui rădăcină înseamnă castaniu-lucios. Din păcate, această specie de castor (  breb ) a fost vânat până aproape de exterminare. Dar a rămas această moștenire în Maramureș. Noi am avut cazare la trei casute traditionale: Casa din Vale, Sura lui Costan si Casa noua. Fiecare casuta avea trei camere, o baie si o bucatarioara mica.  Camerele erau frumos decorate cu obiecte traditionale din zona.

Exista conexiune la net. Problema cu caldura in camera a fost un pic diferita, in unele camere a fost foarte cald in altele mai putin, chiar daca mergeau caloriferele, radiatoarele si aerul conditionat, toate ne-au fost puse la dispozitie de Florin cu mare drag, care a fost atent cu noi pe toata perioada sederii,  fiind proactiv la toate doleantele noastre.  Fiind foarte frig afara  acestea faceau fata cat se putea.  A trebuit sa ne adaptam, chiar sa mai punem un pullover sau sa testam mai mult horinca, eu am ales varianta pullover. Distanta de la casute pana la restaurantul Dochia era de maxim 5 minute iar de la restaurant pana La Bibioteca vreo 3 minute (aici urma sa dansam in seara de Revelion, unde am rupt podelele).

 

A venit ziua de 31.12.2025, astazi dupa micul dejun aveam programat sa vizitam Manastirea Barsana. Micul dejun era compus din: Platou traditional: carnati, slaninuta, cotlet de porc afumat,dovlecei pane, telemea de vaca, cas de oaie, rosii, castraveti, ceapa rosie, zacusca de ciuperci si fasole oua,  salata de vinete, dulceturi. Varia de la zi la zi, sortimentele pregatite dar totul era proaspat, bun, mult si calitativ. Deci dupa ce am terminat de mancat am plecat catre Manastirea Barsana. Trebuia sa ne intoarcem in timp util deoarece astazi aveam si plimbarea cu caruta si vizita la mesterul din sat, dupa care urma seara dintre ani.  Pana la Manastirea Barsana aveam de mers vreo 30-40 de minute, asa ca am pornit la drum. Era o multime de masini parcate si foarte multi oameni, asa ca am intrat si noi si am admirat complexul monahal.

 

Actuala Mănăstirea Bârsana este un așezământ monahal ortodox (de maici) situat în comuna Bârsana, județul Maramureș, din România, ridicat în 1993, purtând hramul „Soborul Sfinților celor 12 Apostoli”. Mănăstirea este situată la 22 de km sud-est de municipiul Sighetul Marmației, la ieșirea din satul Bârsana.

Primele atestări documentare ce fac referire la o mănăstire în zona Bârsanei ar fi undeva prin 1326, cand la 26 septembrie regale Carol Robert emite o diploma prin care sunt intarite drepturile de posesiune aupra mosiei Barsana, pentru cnezul Stanislau Barsan care avea aceasta mosie ca drept de mostenire. Mai tarziu in  data de 21 iulie 1390, prorietarii mosiei Barsana erau Voievozii Balcu si fratele sau Drag. Se  menționa un drum ce se bifurca, conducând pe un braț în satul Bârsana, iar pe celălalt la o mănăstire. Tot în acest document sunt menționate și Valea Mănăstirii și Dealul Popii. Voievozilor Balcu si Drag li s-a alaturat boierii din sat  si au inzestrat manastirea cu terenuri arabile, fanete, paduri, ei fiind in acest fel ctitorii manastirii Barsana. Treptat averile manastirii s-au marit dar a si sporit prestigiul ei ca vatra de spiritualitate romaneasca. Manastirea Barsana a tinut legaturi cu marile centre ortodoxe din Tara Romaneasca si Moldova de unde se procurau carti de slujba si invatatura.

Ansamblul monahal de la Bârsana este situat în Maramureșul istoric, pe valea Izei. În 1993, Preasfințitul Justinian, episcopul ortodox al Maramureșului și Sătmarului a sfințit piatra de temelie a noii biserici a mănăstirii ce se va ridica în acest loc. S-a stabilit ca mănăstirea va avea hramul „Soborul Sfinților celor 12 Apostoli”. Ansamblul monahal a fost construit din lemn, după tradiția locală.  Acesta este compus din: poarta specifică maramureșeană, turnul cu clopotnița, biserica (cu o înălțime de 57 m), altarul de vară, chiliile călugărilor, capela (construită pe mai multe nivele), casa maiștrilor și casa (atelierul) artiștilor. Recent a fost construit Muzeul din incinta așezământului. Dupa ce am aprins lumanari si am dat si acatiste ne-am indreptat catre muzeul de icoane si  carte veche” Episcopul Gavril de Barsana”. Observandu-se un aflux mare de pelerini si turisti atrasi de autenticitatea si frumusetea zonei de pe valea Izei, s-a considerat necesar construirea acestui muzeu. Muzeul este amplasat in partea de sud-est a manastirii langa turnul clopotnitei.

Muzeul este structurat pe trei niveluri. Muzeul dispune de spatii pentru expunere a icoanelor si cartilor vechi. De asemeni  exista si ateliere de tesut. Muzeul dispune de manuscrise  si carti sfinte de patrimoniu din secolele XVI-XIX, icoane vechi si o bogata colectie de obiecte de arta populara. Obiecte din casele taranilor, costume populare si obiecte de mobile vechi.

Am intrat si noi, am fotografiat si filmat,

am achizitionat diferite obiecte religioase si ne-am intdeptat in liniste catre masini.

A urmat drumul inapoi catre Breb si ne-am pregatit pentru plimbarea cu caruta. In fiecare caruta incap vreo 6 persoane.

Pe caii nostrii ii chema: Stela si Raisa si au fost tare cuminti asa ca nu am avut peripetii. Plimbarea dura aproximativ o ora si faceam un tur al satului. Baiatul care conducea caruta noastra ne-a dat multe detalii despre locurile pe langa care am trecut, se vedea ca invatase tot si era toba la povestit.

Ne-a povestit despre vechea biserica construita in 1560, despre biserica noua, despre biserica catolica, despre casele printului Charles, despre locul unde se pot face fotografii, imbracati in costume populare din zona si despre multe alte lucruri.

Ne-a povestit despre diverse obiceiuri ale zonei cat si despre festivalul care se tine in perioada verii.

Am ajuns la finalul calatoriei iar de aici ne-am indreptat catre casa mesterului popular Ion Petric. Pe drum Florin Vale, proprietarul casutelor, o persoana deosebita, care a preferat sa lase traiul linistit de la oras si sa se mute pentru linistea si starea de bine la tara,  ne-a povestit despre festivalul privind  dezvoltare  culturala si turistica a zonei, despre  pastrarea obiceiurilor locale, a mancarii si a muzicii traditionale din zona. Fest-în-Vale este mai mult decât un simplu eveniment cultural – este o sărbătoare a comunității, a muzicii și a generozității, desfășurată într-un loc cu suflet, Casa din Vale – Breb. Aici, în inima Maramureșului autentic, iubitorii de frumos, de muzică și de tradiție se reunesc într-o atmosferă caldă și primitoare, unde spiritul rural autentic se împletește cu dorința de a face bine. Evenimentul are o puternică latură caritabilă, oferind participanților ocazia nu doar să se bucure de seri memorabile, ci și să contribuie la o cauză nobilă. Am aflat ca pe scena urcasera  artiști locali autentici, trupe consacrate și invitați surpriză.  Surprizele, voia bună și energia pozitivă au transformat fiecare seară într-o experiență de neuitat, unde muzica, comunitatea și generozitatea s-au intalnit pentru a crea amintiri prețioase. Festival se tine in data de 15-17 august, deci daca sunteti in zona sa nu il ratati. Puteti contacta  proprietarul  direct la nr. de telefon:0733.436.656, sau pe FB: Casa din Vale Breb, pe Instagram: Festinvale si casa_din_vale_breb.

Deci am ajuns la casa mesterului popular, unde am fost intampinati cu  un paharut de apa sfintita(horinca). Ne-a fost prezentat mestesugul cioplirii portilor traditionale.

Portile sunt facute de regula din stejar, cele mai multe fiind compuse din 3 stalpi verticali si unul orizontal, pozitionat in partea de sus. Cele mai comune simboluri sunt funia rasucita care semnifica infinitul dar si legatura dintre cer si pamant, soarele care reprezinta viata, colacul, bogatia, arborele vietii care te duce cu gandul la viata fara sfarsit.

 

Daca ajungeti in zona, trebuie sa vizitati un mester in lemn, un fauritor de porti.   Mare ne-a fost mirarea sa aflam ca lucrul la o poarta poate sa dureze aproximativ 3 luni de zile, in 6 oameni iar costul uneia poate sa ajunga pana la 15.000 euro.

Am vazut si  alte lucrari ale sculptorului. Cu astfel de oameni ca: Florin, Andreea, Ion si multi altii din zona se poate ridica un sat si pune pe harta turistica a Romaniei.

Incet, incet ne-am indreptat catre casute deoarece trebuia sa avem timp sa ne pregatim pentru masa festiva.

Masa festiva se servea la restaurantul Dochia, meniul era format din: Platouri traditionale, Racituri, salata de boeuf, plachie din file de pastrav cu garnitura de orez si sos de lamaie si usturoi, sarmale cu mamaliguta, tort. Horinca, Afinata, vin alb/rosu de la crama Ratesti, vin spumant.

A fost un spectacol de melodii maramuresene, de colinde si de dansuri specifice zonei.

Dupa ce am mancat se apropia ora 24 cu pasi repezi, asa ca ne-am indreptat catre Bioblioteca unde era petrecerea cu DJ Yeena, tort si bauturi: whisky, gin, cognac, sampanie, bere. Urma sa vedem spectacolul de artificii si petarde.

Toata lumea vesela si fericita, ne imbratisam si pupam de zor cu toata lumea de parca ne cunosteam de o viata.

Ne-am imprietenit cu o familie tare draguta din Ploieti, mama, tata si o fiica, Denisa, o familie tare draguta.  Asa am intrat in 2026 si ne-am continuat dansul cu si mai mult aplomb.

https://www.facebook.com/61558019424071/videos/pcb.122219392868267314/1406765317813182

Pe la 4, am considerat ca este suficient si am pornit incetisor catre casuta. A doua zi era una mai linistita, dupa micul dejun, urma sa avem photo shooting la doamna Ana Sima cu care se vorbise in avans si deja facusem rezervare deoarece eram 10 persoane. Asa ca dupa pranz  doar aceasta activitate era planificata pe data de 1.1.2026 si plimbarea pe jos prin sat pentru a ne face pofta de mancare.

A fost un pic mai greu cu trezitul dar s-a meritat, afara ningea frumos si nu era chiar asa de frig, parca eram in povesti. Ma uitam de pe prispa casei si ma minunam cat de frumos era. Dupa un drum de cinci minute am ajuns la restaurant pentru micul dejun, oricum eram destul de plini asa ca doar cafeaua o vroiam. Am ras, am povestit si am decis ca este momentul sa pornim incet catre sedinta foto. Am mers pe ulitele satului fara sa ne deranjeze nici o masina, din cand in cand apareau carutele cu turisti si ne salutam polititicos. Am ajuns si la doamna Ana care ne astepta. Aici se poate inchiria costumul care costa de fiecare cate 25 de ron. Costumul este formal din mai multe obiecte de imbracaminte cum veti vedea in fotografiile alaturate. Fiecare isi face fotografii sau cineva din grupul nostru face la ceilalti si invers.

Dupa ce se termina sesiunea de fotografii se returneaza obiectele de imbracaminte. Cred ca a fost maxim o ora toata sedinta dar a meritat maxim. Incet, incet incepea sa se intunece pe ulitele satului asa ca si noi ne-am indreptam catre restaurant pentru cina. Asta seara meniul era: Ciorba taraneasca de vacuta, coaste si carnati cu mamaliga si salata  de muraturi, cornulete cu nuca si gem plus  bauturile traditionale.

Ne-am intins la vorba pana in jur de ora 22:00, asa am cunoscut-o si pe  Andreea, proprietara restaurantul, o persoana deosebita. Care impreuna cu echipa ei ne-a delectat pe toata perioada sejurului nostru cu minunate preparate si careia ii multumesc de grija care ne-a aratat-o.  Andreea, este mama a patru baieti mandra de ei toti. o persoana care se dedica in totalitate atat restaurantului cat si familiei. Un om dedicat care impreuna cu Florin Vale(proprietarul casutelor) ne-au facut sejurul in Breb minunat si carora le multumesc.

Gata  urma somnul iar pe data de 2.01.2026 aveam sa mergem cu Mocanita din Viseu. Asa ca trebuia in jur de ora 7:45 sa plecam de la pensiune deoarece Mocanita pleca la ora 9:05. Nu am putut servi micul dejun la restaurant asa ca Andreea impreuna cu fetele ne-au pregatit micul dejun si ni l-a dat la pachet. La ora stabilita am plecat catre Viseu, era un drum de vreo ora si doua zeci de minute. Se facuse rezervarea si plata biletelor pe net dar acestea trebuiau luate si fizic deoarece ti se dadeau niste tichete. Sunt 6-7 trenuri pe zi. Traseul este aproximativ 25-30 de kilometri, iar excursia in sine dureaza sase ore in total.  Noi am plecat cu prima mocanita de la Viseu la ora 9:05, pretul a fost 200 roni de persoana. In acest pret intra: transportul  si mancarea. Se face o pauza intermediara la mijlocul traseului de unde in baza tichetelor pe care le dai poti primi: o cafea plus un suc plus o gogoasa.

 

Dupa aceea mergem catre destinatia finala unde se serveste masa de pranz.

Aceasta este formata din: 2 carnati, 2 mici, o ceafa de porc, garnitura de cartofi si salata de muraturi/ varza. Nu este alta variant de meniu. Bauturile nu sunt incluse in pret. Dupa ce ai mancat poti participa alaturi de dansatori profesionisti la dansuri. Poti sa cumperi diferite obiecte de la magazinele de suveniruri. La ora stabilita te intorci la mocanita cu care ai venit si iti respecti locul in vagonul cu care ai venit.

 

Mocanita noastra avea sapte vagoane, era caldura in interior si se mai putea adauga lemne pe foc. De cand am cumparat biletele ni s-a dat vagonul nr.4 si trebuie sa iti respecti locul atat la venire cat si la plecare, foarte buna organizarea.

Aproximativ la ora 15 eram inapoi in parcarea de la Viseu pentru a merge in orasul Viseu sa vedem si acest oras.

Auzisem de hotelul Gabriela din Viseu, o locatie cocheta care nu merita ratata daca sunteti in zona. Auzisem ca au o ciorba de burta nemaipomenita,  asa ca nu puteam rezista tentatiei sa nu mai mergem si  noi la alt restaurant, asa ca am fost si acolo. Hotelul arata foarte bine asa ca va sfatuiesc sa ii calcati pragul.  Gata ne indreptam spre Breb si de acolo la ceas de seara mergeam la cina. Asa am pus 2 kilograme de la atatea mese chiar daca am facut miscare tot se pune. Asta seara la cina aveam:  Supa de gaina cu teitei de casa, chiftelute cu sos marinat cu piure de cartofi si salata de muraturi asortate, chec, bauturile traditionale. Andreea numai tu esti de vina.

Gata se facuse deja 3.01.2026 si evident urma drumul spre casa.

La dus facusem 13 ore acum speram sa facem mai putin dar tot ger era afara si tot ningea.  De aceasta data mergeam spre Albotapentru masa si de acolo Cheia, Valeni si Bucuresti. Deci aveam ceva drum de facut asa ca trebuia sa plecam dimineata. Dupa micul dejun, ne-am luat la revedere de la minunatele noastre gazde si am pornit la drum. Incet, incet ne indreptam catre Albota dar aveam destul de mers. De abia asteptam sa ajungem la pastravarie si   sa ne delectam cu minunatele preparate. Asa ca deja aveam masa rezervata nu ne faceam probleme. Odata ce am ajuns am avut de unde sa ne alegem delicioasele preparate: carne de vita, maduva din oasele de vita, pastrav la gratar cu mamaliguta, pastrav pane, pastrav cu sos de marar. Asa ca ne-am asteptat randul si ne-am delectate cu minunatele preparate.

Dupa ce ne-am facut plinul, ne-am continuat drumul spre marea metropola. Fara incidente am ajuns in Bucuresti in jur de ora 23. Se mai terminase o excursie si incepuse un nou an. Deci ca o concluzie finala, mergeti in Maramures si petreceti Craciunul sau Revelionul la Breb, merita. sper sa ajung si la Fest Vale sa revin cu mai multe detalii.

Va imbratisez cu drag si voi reveni cu alte povetiri depre viitoarele calatorii, pana atunci spor la citit. Va imbratisez cu drag.