Vietnam, (3)

Plecam din Hoi An catre Da Nang si de acolo in Hanoi(Saigon). Urma ultima parte a excursiei in Vietnam. Drumul a fost scurt in jur de o ora si putin deci aveam timp toata ziua sa vedem si sa luam la pas marele oras. Cate ceva despre Ho Chi Minh (Saigon), cunoscut sub numele de Saigon (vietnameză: Sài Gòn), este cel mai populat oraș din Vietnam, cu o populație de aproximativ 10 milioane în 2023. Geografia orașului este definită de râuri și canale, dintre care cel mai mare este râul Saigon. Ca municipalitate, Ho Chi Minh City este format din 16 districte urbane, cinci districte rurale și un oraș municipal. Fiind cel mai mare centru financiar din Vietnam, Ho Chi Minh City, are cel mai mare produs intern regional brut din toate provinciile și municipalitățile din Vietnam, contribuind cu aproximativ un sfert din PIB-ul total al țării. Zona metropolitană a orașului Ho Chi Minh este a cincea economie a ASEAN. Zona a fost inițial parte a statelor cambodgiene până când a devenit parte a lorzilor vietnamezi Nguyễn în 1698, datorită politicii expansioniste a lui Đại Việt a lui Nam tiến. A fost capitala lorzilor Nguyễn la sfârșitul existenței lor înainte de formarea dinastiei Nguyễn.  După căderea Cetății din Saigon, a devenit capitala Cocinchinei franceze din 1862 până în 1949. A fost și capitala Indochinei franceze din 1887 până în 1902 și din nou din 1945 până la încetarea razboiului în 1954. După ce Franța a recunoscut independența și unitatea Vietnamului, a fost capitala statului Vietnam din 1949 până în 1955. După împărțirea din 1954, a devenit capitala Vietnamului de Sud până când a fost capturată de Vietnamul de Nord, care a creat un stat comunist unificat în 1976 și a redenumit orașul după ce fostul lor lider Minh. Începând cu anii 1990, orașul a suferit o expansiune și o modernizare rapidă, ceea ce a contribuit la redresarea economică postbelică a Vietnamului și a contribuit la reînvierea statutului său de centru comercial internațional. Orașul Ho Chi Minh are o tradiție lungă de a fi unul dintre centrele economiei, divertismentului și educației din Vietnamul de Sud, în special, și Vietnamul în general. Ca atare, orașul este, de asemenea, cel mai aglomerat nod de transport internațional din Vietnam, deoarece aeroportul Internațional Tân Sơn Nhất reprezintă aproape jumătate din toate sosirile internaționale în Vietnam, iar portul Saigon este printre cele mai aglomerate porturi de containere din Asia de Sud-Est. Orașul Ho Chi Minh este, de asemenea, o atracție turistică. Unele dintre reperele istorice și de război din oraș includ Palatul Independenței, Landmark 81 (cea mai înaltă clădire din Vietnam), Muzeul Războiului și Piața Bến Thành. Orașul este, de asemenea, cunoscut pentru aleile sale înguste pe care te poti plimba și viața de noapte plină. În anul 2013, Ho Chin Minh a contribuit cu 12,6% la PIB, a exportat 7,5% din totalul exporturilor, a contribuit cu 17% la bugetul național și a atras 22% capital de investiții din Vietnam. PIB-ul nominal al orașului la prețurile curente a atins 451.213 miliarde VND (21.48 miliarde USD) în 2013, ceea ce a făcut ca PIB-ul pe cap de locuitor să se ridice la 63.3 milioane VND (3.000 USD). Producția industrială a orașului a cunoscut o creștere rapidă începând cu anii 1990, cu o creștere medie anuală de 19,1% din 1991 până în 1995, 15,9% din 1996 până în 2000 și 20,9% în perioada 2001-2003. Saigon  numita si Perla Orientului, fosta capitala a Indochinei Franceze apoi a Vienamului de Sud, numara aproape 10 milioane de locuitori si peste 7 milioane de motociclete, deci va dati seama ce trafic este la orele de varf. Orașul Ho Chi Minh are multe clădiri notabile din punct de vedere arhitectural din diferite stiluri și perioade de timp. Influența franceză în timpul epocii coloniale poate fi văzută în tot orașul, în special în Districtul 1, unde pot fi găsite o serie de clădiri importante. Clădirile remarcabile ale arhitecturii coloniale franceze includ Primăria Ho Chi Minh, Oficiul Poștal Central din Saigon, Bazilica Catedrala Notre-Dame din Saigon și Piața Bến Thành.[104] Pe lângă arhitectura sa franceză, Ho Chi Minh City găzduiește și o serie de clădiri inspirate de arhitectura chineză. Clădiri notabile se găsesc în principal în Chợ Lớn, unde locuiesc mulți oameni Hoa. Acestea includ Templul Thien Hau, care a fost construit pentru prima dată în jurul anului 1760, făcându-l una dintre cele mai vechi clădiri istorice încă în picioare în oraș. În perioada Republicii Vietnam, arhitectura modernistă vietnameză a început să se dezvolte în oraș. Clădirile proeminente care au fost comandate în această perioadă includ Palatul Independenței, care înlocuiește fostul Palat al Independenței, care a fost  in stilul arhitecturii renașterii baroce.  Noi vom porni in aceasta calatorie cu o vizita la Muzeul Razboiului . Sincer mie personal nu imi place sa vad locuri care au adus moartea la mii sau sute de mii de oameni asa ca am facut cateva fotografii si am iesit.

 

De asemeni nici la Auschwitz nu am fost din aceleeasi considerente, nu pot calca unde mii de oameni au suferit si murit in chinuri groaznice. Nu pot face fotografii intr-un loc incarcat de durere. De aici am facut un tur pietonal si am vazut cele mai reprezentative cladiri din oras cum ar fi: o copie a vestitei Catedrale Notre Dame din Paris, construita intre anii 1873-1880, biserica dispune de doua turnuri de 58 de metri inaltime.  Caramida folosita la construirea acesteia a fost adusa din Marseilles, iar vitraliile au fost lucrate de artizanii din provincia franceza Chartres. Dupa ocuparea de catre francezi a provinciei Chochinchina si a Saigonului catedrala a servit ca principal centru religios al comunitatii crestine. Pe locul unde  se afla astazi biserica era o pagoda parasita. Printre obiectele cele mai pretioase ale bisericii se afla si o statuie a Sfintei Fecioare adusa de la Roma in 1959. In fiecare duminica se oficiaza slujbe in limba vietnameza si engleza. Acum biserica era in reconstructie asa ca am facut fotografii doar in exterior.  Posta Centrala,  Construit în timpul perioadei coloniale franceze, oficiul poștal central din Saigon este probabil printre cele mai impresionante oficii poștale din Asia de Sud-Est. Adeseori atribuită în mod eronat lui Gustave Eiffel, a fost, de fapt, ultima lucrare a lui Marie-Alfred Foulhoux, apreciatul arhitect-șef al Saigonului. În 1874, arhitectul francez Marie-Alfred Foulhoux (1840-1892) s-a mutat în colonia franceză recent înființată Cochinchina din Vietnam de Sud. După cinci ani în Saigon, a fost numit arhitect-șef și și-a petrecut o mare parte din restul vieții proiectând și construind unele dintre cele mai importante clădiri din oraș, inclusiv Palatul de Justiție, clădirea Departamentului Vamal și Palatul Locotenentului Guvernatorului. Ultima sa lucrare, construită între 1886 și 1891, a fost Oficiul Poștal Central din Saigon.

Construit în jurul unui cadru prefabricat din fontă, cu un tavan boltit falnic și ferestre arcuite, oficiul poștal îmbină arhitectura europeană – franceză, gotică și renascentistă – cu desene din Asia de Est. De-a lungul fațadei neo-baroc galben-deschis, plăcile ferestrelor poartă numele unor oameni de știință și filozofi de seamă, inclusiv Descartes, Morse, Ampere, Volta, Ohm și Faraday.

Decorarea coamelor acoperișului, între timp, a fost inspirată de arta khmeră.Intrați înăuntru și veți fi uimit de senzația de spațiu sub tavanul boltit uriaș, susținut de două rânduri de stâlpi de oțel, nu prea asemănători cu o veche gară europeană. Este foarte mult o clădire colonială, cu blaturi din lemn ornamentate, podele cu gresie cu model și cutii telefonice învechite.  Dar, deși o mare parte din spațiu pare european, conține câteva mementouri că vă aflați încă în Saigon, cum ar fi portretul mare al lui Ho Chi Minh de pe peretele din partea opusă. Asta și cele două hărți istorice pictate pe fiecare perete, una ilustrând liniile telegrafice din sudul Vietnamului și Cambodgia în 1892, iar cealaltă o hartă a Saigonului și a împrejurimilor sale în 1892. Opera, proiectată de arhitecții francezi sub numele de Opéra de Saïgon, clădirea a fost finalizată în 1900. Clădirea de 500 de locuri a servit ca sediu pentru  Adunarea Naționala unicamerala din 1956 până în 1967 și ulterior ca sediu al camerelor bicamerale: Camera Inferioară (Hạ Viạ Nghệnpper) și Senatul Upper sau Senat. (Thượng Nghị Viện) de la Adunarea Națională a Vietnamului de Sud.

A găzduit Congresul Popular al Deputaților (Đại hội đại biểu Nhân dân) al Republicii Vietnam de Sud în 1975. Abia în 1976 a fost folosit din nou ca teatru. Fațada a fost restaurată în 1998. Teatrul Municipal își datorează caracteristicile specifice lucrării arhitectului Félix Olivier, în timp ce construcția a fost sub supravegherea arhitecților Ernest Guichard și Eugène Ferret în 1900. Stilul său arhitectural este influențat de stilul flamboyant al celei de-a treia republici franceze, cu fațada în formă de Petit Palais care a fost construit în Franța în același an. Casa avea un etaj principal cu scaune plus două niveluri de scaune deasupra și odinioară era capabilă să găzduiască 1.800 de persoane. Designul tuturor inscripțiilor, decorului și mobilierului a fost desenat de un artist francez. În conformitate cu stilul folosit, fațada teatrului a fost decorată cu inscripții și reliefuri (precum Primăria Ho Chi Minh), dar a fost criticată ca fiind prea ornamentată. În 1943 o parte din această decorație a fost îndepărtată, dar o parte a fost restaurată de către guvernul orașului pentru aniversarea a 300 de ani de la Saigon în 1998. În prezent, capacitatea operei este de 500 de locuri. In 1955, teatrul a fost restaurat ca sediu al Camerei Inferioare a Statului Vietnam, apoi a Republicii Vietnam. După căderea Saigonului în 1975, Guvernul Revoluționar Provizoriu a început să organizeze Adunarea Poporului la teatru. Primăria Ho Chi Minh, numită oficial Consiliul Popular și Comitetul Popular al orașului Ho Chi Minh (în vietnameză: Trụ sở Hội đồng Nhân dân và Ủy ban Nhân dân Thành phố Hồ Chí Minh), este primăria orașului Ho Chi Minh, Vietnam. Este situat în districtul 1 din centrul orașului Ho Chi Minh, delimitat de străzile Pasteur, Lý Tự Trọng, Đồng Khởi și Lê Thánh Tôn, cu fațada frontală orientată spre piața Bulevardul Nguyễn Huệ. Clădirea găzduiește biroul președintelui Comitetului Popular al orașului, al Consiliului Popular al orașului Ho Chi Minh și al diferitelor departamente ale guvernului orașului, inclusiv Transporturi, Resurse Naturale și Mediu, Industrie și Comerț și Afaceri Interne. Clădirea a servit drept casă administrativă pentru guvernele trecute în perioada colonială franceză și războiul din Vietnam. Primăria Ho Chi Minh este acum Patrimoniul Național al Vietnamului și este deschisă publicului în ultimul weekend al unei luni.  Clădirea cuprindea inițial o sală mare cu un turn cu ceas deasupra și 2 blocuri cu un singur etaj pe aripa stângă și dreapta, care se întindea de la strada Pellerin până la strada Catinat (acum strada Pasteur și strada Đồng Khởi. Regizat de arhitectul Fernand Gardè, designul sălii s-a inspirat din primăria Parisului și seamănă cu turnurile clopotnițelor din nordul Franței – un turn în formă de punct în creștere însoțit de două turnuri de mansardă simetrice adecvate și blocuri mai scurte, dar lungi pe laterale. Turnul central include un ceas și la vârf un stâlp pentru steag. Un alt etaj a fost apoi construit deasupra blocurilor în anii 1940. Designul clădirii este o fuziune a mai multor fluxuri arhitecturale clasice, cum ar fi Renașterea, Baroc și Beaux-Arts, așa cum se vede pe ea, cu decorațiuni în stil baroc și rococo, uși de fier Art Nouveau, coloane corintice și intrări domice. Întreaga fațadă este reprezentată de sculpturi de coroane, ylang-ylang și bărbați în șapcă frigiană, care reflectă arhitectura Republicii a Treia Franceze. Cu atâtea inspirații preluate, clădirea a fost considerată de unii drept „o femeie cu prea multe bijuterii. Pe fațada clădirii, trei sculpturi ale lui Marianne sunt amplasate în mijlocul frontoanelor. Ea este personificarea națională a libertății, egalității și fraternității Republicii Franceze. Cam atat despre tur. Acesta s-a incheiat cu piata Ben Thanh.  Am mai vazut si noi magazine si am cumparat cateva suveniruri.  Evident ca pe seara am iesit la cina.  Deci iarasi la masa, meniul de la restaurantul Set Lunch era format din:Jackfruit tras la tigaie cu baby ciuperci si orez, pui caramelizat cu ghimbir, pui tras la tigaie cu chilly si lemon grass, Pui prajit acompaniat de vinegreta si sos de peste, Burta de porc prajita cu sos de cocos si supa de vita cu lemongrass. Baby calamar prajit cu ginger si sos de tamaring, si frunze de limeta, frigarui de sardine cu trestie de zahar.

A doua zi urma sa vizitam o minune naturala a lumii, Delta Mekong-ului.  Mekong este cel mai lung fluviu din Asia de Sud-Est. Izvoarele sale se află în muntii Tangla(culmea Tanggula) din podisul Tibet, la o înălțime de aproximativ 5.200 de metri. Părăsind teritoriul Chinei, Mekong marchează granița dintre Myannmar și Laos, și mai departe înspre sud, dintre Laos și  Tailanda, iar apoi traversează Câmpia Cambodgiei, pentru a forma pe teritoriul Vietnamului o deltă întinsă prin care se varsă în Marea Chinei de sud care comunica cu Oceanul Pacific, fluviului în vietnameză înseamnă: „râul celor nouă dragoni„. Fluviul parcurge teritoriul următoarelor țări: China, Birmania, Laos, Tailanda, Cambogia si Vietnam.  Am facut o excursie catre piata plutitoare Cai Be si o plimbare  in insula Tan Phong. In aceasta insula vom vizita  ateliere in care se produc hartia de orez, floricele din orez, bomboanele de cocos si diferite produse din ceramica .

 

 

 

 

Am facut multe fotografii, am vazut o fabrica unde se faceau floricelele din orez si bomboanele din cocos, de asemeni am vazut acea bautura cu sarpele inauntru. Nu am rezistat tentatiei si am cumparat, de asemeni am incercat si aceasta senzatie cu sarpele anesteziat pe spatele meu. Dupa aceea am mers la o pagoda pe insula.

 

 

Ne-am continuat drumul catre faimoasele tuneluri din Chu Chin. vestite in timpul razboiului din Vietnam. Tunelurile din Chu Chi sunt un sistem de tuneluri, la 70 km nord-vest de Saigon. Initial lungimea acestor tunele a fost de peste 200 de km, dar numai 120 km sunt pastrate acum. Vietcong-ul a construit aceste tunele în timpul războiului din Vietnam pentru a infrange armata americana, ceea ce au si reusit. Acestea incepeau de la granita cu Cambogia si mergea pana in mijlocul tarii. Acesta este un muzeu interior/ exterior cu diferite exponate din perioada razboiului si unde de asemeni sunt pastrate tunelurile in forma lor initiala. De asemeni veti vedea si obiectele de tortura care erau in aceste tuneluri si care erau foarte bine deghzate pentru a nu putea fi vazute de soldatii americani. De asemeni se poate trage si cu pusca la tinta contra unei taxe de 12$. Dar atentie nu va da tinta sa vedeti daca a-ti tras corect sau nu.

Am terminat de vizitat si acesasta locatie. Urma sa mergem la masa iar dupa aceea fuguta la aeroport astazi paraseam Vietnamul si aterizam in Cambogia. Drumul era in jur de 45 de minute, oricum ajungeam in jur de ora 21:45,  iar prima noastra locatie era in Siam Reap, vestita pentru minunatele temple de la Anghor Vat si Anghor Khan.