Calatoria lunii septembrie: Bulgaria, Macedonia de Nord, Albania, Grecia, partea a doua

Calatoria lunii septembrie: Bulgaria, Macedonia de Nord, Albania, Grecia, partea a doua

A doua zi am plecat in Vlore catre piata Drapelului si monumentul independentei. Centrul Vechi al orasului este una dintre cele mai importante atractii. A fost renovat recent si include o serie de obiective istorice interesante, stradute inguste, case frumos colorate si o multitudine de restaurante. Am pornit de la hotel, am ajuns la bulevardul principal unde am luat-o in partea stanga, mergind incetisor vreo 30 de minute. Asa am ajuns pana la primul obiectiv vizitat moscheea Muradie. Moscheea Muradie (sau Moscheea de plumb (Xhamia e Plumbit) este un monument cultural al Albaniei, situat în Vlore. Moscheea a fost construită în 1537 de celebrul arhitect turc otoman Mimar Sinan în timpul domniei sultanului Suleiman Magnificul. Construcția a fost finalizată în 1542 d.Hr. Moscheea este situată în centrul orașului Vlora pe o piață centrală, înconjurată pe toate cele patru laturi de drumuri. Este situat la vest de Sadik Zotaj, la sud de Lef Sallata și la est de străzile Papa Kristo Negovani.

Structura este formată din clădirea principală și minaret. Primul are aproximativ 10 până la 11 metri pătrați, în timp ce minaretul are o lungime de 18 metri. În trecut, avea și un portic care a fost distrus ulterior. Moscheea are o cupolă cu o bază înălțată de poligon de susținere, ferestre arcuite și forme triunghiulare clasice care depășesc pereții laterali. Lucrarea din cărămidă a moscheii Muradie are straturi cu două culori diferite de cărămidă. Există, de asemenea, un contrast între textura, calitatea, culoarea, precum și dimensiunea și secvența cărămizilor folosite la construirea sălii de rugăciune islamică în comparație cu pietrele albe cizelate mai mari folosite pentru construirea minaretului.

Se crede că monumentul cultural a fost proiectat de proeminentul arhitect otoman, Mimar Sinan, un important constructor de moschei din Imperiul Otoman și autorul Marii Moschei Suleymaniye din Constantinopol (Istanbul). De aici ne-am continuat drumul catre Piata Drapelului si Monumentul independentei. Monumentul independentei este dedicat declaratiei de independenta a Albaniei si este construit in 1972.

Acest monument este construit de Kristaq Rama, Muntaz DHarami si Sh. Haderi si este acoperit in bronz. Are 17 metri inaltime. In centrul acestui grup statuar este figura lui Ismail Qemali, primul prim ministru al statului albanez (1912-1914). De asemeni am vazut si steagul albanes si evident de unde vine numele de piata steagului. De asemeni am vazut si mormantul lui ismail Qemali.

De aici ne-am indreptat catre bazar, unde erau multe lucruri interesante de vazut si cumparat. Am terminat prima jumatate a zilei cu o cafea si ne-am reantors catre hotel, unde de abia asteptam sa ne schimbam si sa ne indreptam catre plaja. Plaja Veche este generoasa, se intinde pana aproape de portul din Vlora.

Am pornit catre plaja, am mers vreo 20 de minute dar se merita. Am ajuns in jur de ora 14, evident ca au venit baietii sa ne taxeze de cei 10 euro dar nu le-am dat decat 5 euro doar pentru jumatate de zi, ne-am inteles si a fost totul ok, am stat la plaja

si am facut plaja binemeritata la care visasem. In jur de 17:30-18, am plecat si ne-am indreptat catre hotel si mergand pe faleza evident ca am fost atrase de imbietoarele mirosuri ale mancarurilor. Lume multa, veselie si stare de bine doar eram in excursie asa ca ne-am oprit la o terasa pentru cina, yummi yummmiiii mancarea, va voi atasa foto. Portiile destul de mari si preturi mai mult decat decente la acest local, nu la toate restaurantele. Mancarea se vindea fel intreg, adica carnea, garnitura si salata si era undeva intre 600-1200 leka(6-12 Euro) sau se putea comanda doar carnea fara restul si de exemplu o frigaruie era 150 leke, adica 1,5 euro.  Iar o bere varia intre 200-250 leke, echivalent 2-2,5 euro. Cum la fel de bine o portie de Creveti Saganaki putea costa intre 10-15 euro. Pretul pentru tot preparatul este Garnitur, daca se comanda doar carnea este Sade, v-am atasat meniul pentru exemplificare.

Sissi inca nu era satula.

Ziua urmatoare era o alta excursie optionala dar noi am zis pas si am vrut iarasi la plaja. Era o zi mai relaxanta cu sculare  mai tarziu, cu o vizita prin buticuri si magazine. Dupa care urma masa de pranz, dupa aceea plaja, soare, mare, apa si distractie. Urma in jur de ora 19 sa pornim incetisor catre un restaurant de pe faleza. Existau numeroase oferte.

 

Peste la gratar 10 euro

 

De la Vlore la Sarande era un drum de vreo 115-120 de kilometri, aproximativ 2 ore. Drumul a fost bun, autostrazi ok si s-a circulat bine. Am ajuns pe la 11.   Am luat la vizitat faleza cu toate magazinele de suveniruri.  Saranda sau Sarande, este un oras de coasta bine dezvoltat, considerat un fel de capitala neoficiala a Rivierei Albaneze, la randul sau cu foarte multe de oferit: atractiile din oras (Castelul Lekuresi, ruinele manastirii celor 40 de sfinti, Sinagoga din secolul al 5-lea, diferite muzee) dar si optiunea de a te deplasa rapid catre insula Corfu sau catre alte atractii ale Albaniei precum Gjirokastra, izvorul Blue Eye si altele. Plajele atribuite orasului Saranda sunt 3 la numar, respectiv cea localizata in zona centrala, cea din cartierul Kodrra si cea amenajata de-a lungul Rruga Butrinti. Saranda este un oras de coasta si una dintre cele mai populare destinatii de vacanta din Albania, localizata in partea de sud-vest a tarii, pe malul Marii Ionice, la aproximativ 15 kilometri distanta de insula Corfu.

Saranda are o suprafata de circa 60 km patrati, iar populatia permanenta a acestui oras este de peste 40.000 locuitori, acum cativa ani.

Plajele cu ape cristaline, in nuante de verde-turcoaz, restaurantele pescaresti, diversele atractii si obiective istorice, dar si dezvoltarea galopanta in plan turistic dupa cadere comunismului fac din Saranda sa fie unul dintre cele mai intens vizitate orase de pe Riviera Albaneza.

Pe langa turism, surse principale de venit in Saranda mai sunt si pescuitul, constructiile, dar si agricultura, regiunea fiind renumita si pentru  plantatiile sale de maslini, podgoriile si plantatiile de mandarini, lamai si alte citrice.

Aflasem aceste detalii despre aceasta zona de la prietena mea Violeta si de la Ady, care vizitase de mai multe ori aceasta zona. Stiam ca numele Saranda/Sarande, insemna cei 40, adica orasul era numit dupa cei 40 de mucenici decapitati,  la ordinul guvernatorul Armeniei deoarece nu au renuntat la religia lor.

Asa ca acest oras a fost denumit dupa acei martiri. Din pacate nu am vazut ruinele manastirii. Dar am vazut monumentul de pe faleza dedicat lui Nicolae Iorga,

am admirat plaja(aici nu erau sezlonguri, decat cearceafuri si umbrele), am admirat multimea zgomotoasa de turisti. Si ne-am asezat sa sorbim o minunata cafea la o terasa din apropierea marii. Nu am avut prea mult timp asa ca ne-am incadrat in timp si la ora stabilita am fost punctuali la autocar.  Urma drumul catre granita cu Grecia, iar primul popas era Metsovo. Aveam un drum de aproximativ 3 ore. Drumul era cu multe curbe si serpentine, prin munte.

Destul de aglomerat si iti punea atentia la incercare in fiecare moment. Destul de greu de condus si atentie sporita.

Soferul nostru a luat-o pe un drum care se inchidea asa ca a trebuit sa intoarca autocarul iar noi care ne saturasem de stat pe scaun am vazut o oportunitate sa facem miscare, nici nu banuiam ce ne asteapta.Credeam si noi ca oraselul este imediat la 5-10 minute, dar ce sa vezi surprise-surprize am cam urcat vreo 30 de minute. Cam greu drumul la urcare dar am reusit, trebuia sa ajungem la biserica Sfanta Paraschiva. Am ajuns la locatie, am facut fotografii, care mai de care mai obosit dar fericit ca reusise sa ajunga.

Am facut un mic tur in centrul satucului

dupa care am fost la un restaurant local pentru un pranz intarziat. Ospatarul nostru o rupea in romana si engleza asa ca totul a fost ok. Stiam ca aici se accepta euro asa ca imi era mai bine. De asemeni ce am uitat sa va spun, in Bulgaria si Grecia tarifele la telefonie la DIGI sunt aceleasi ca tarifele din Romania, fiind tarI UE, in Macedonia de Nord si Albania sunt alte tarife, cel mai bine intrebati and plecati in aceste tari ca sa nu platiti in plus.

Dar sa revin la mancare, noi am comandat: ciorba de capra, un deliciu,

miel la cuptor cu garnitura

si porc la gratar cu garnitura, mancarea fiind foarte buna. Deci pe ciorba plus miel plus garnitura si un uzo, s-a platit 30 de euro, portiile fiind consistente.  Eu fiind cu preparatul din porc, cartofi si o bere am platit 14 euro. Daca vroiai sa iti mai iei ceva pentru seara mai este un supermarket, chiar in spatele bisericii, intrebati localniciii si va indruma acestia.

Am facut fotografii in localitate si iarasi la drum, un drum de 2 ore si jumatate, am ajuns la Salonic pe inserate.

Urma ultima zi si plecarea catre Bucuresti. Dupa micul dejun, ne-am imbarcat si urma un tur pietonal prin Salonic. Urma sa vedem: Biserica Sf Dumitru, Biserica Sf. Nicolae, Poarta(Arcul) lui Galeriu, Ruinele orasului vechi, Turnul Alb, portul si statuia lui Alexandru Macedon.

Urma sa parcurgem bulevardul Egnatia, ce traversa imperiul Roman de la Rasarit la Apus.  Prima oprire Biserica Sf Dumitru, i

izbavitorul de mir, loc incarcat de spiritualitate care pastreaza moastele acestui sfant.

Biserica Sfântul Dumitru din Salonic, sau Aghios Dimitrios este un lăcaș de cult creștin ortodox cu hramul Sfântului Dumitru, ocrotitorul orașului Salonic. Este principalul sanctuar dedicat acestui sfânt. Biserica datează de pe vremea când orașul Salonic era cel de-al doilea oraș ca mărime din Imperiul Bizantin. Face parte din situl Monumentelor Paleocreștine și Bizantine din Salonic și se află din 1988 pe lista monumentelor care fac parte din Patrimoniul mondial UNESCO. Prima biserică datează din secolul al IV-lea și a fost construită pe locul unor băi romane. A cunoscut o primă organizare în secolul al VII-lea, iar apoi o alta în secolul al VIII-lea.

Bazilica Sfântul Dumitru din Salonic este renumită pentru cele șase panouri de mozaic datate între perioada ultimei reconstrucții și începutul politicii iconoclaste. Aceste mozaicuri îl reprezintă pe Sfântul Dumitru, cu ctitorii sau cu copiii lor. Mozaicurile sunt un strălucit exemplu de artă care a supraviețuit epocii iconoclasmului bizantin, inaugurată în 730. O inscripție situată în partea de jos a unuia dintre panourile de mozaic este o mulțumire adresată lui Dumnezeu pentru ajutorul divin la salvarea locuitorilor Salonicului de un raid al slavilor păgâni, în anul 612.

Alte mozaicuri, care erau folosite pentru acoperirea pereților bisericii, fie au fost distruse în timpul celor patru secole și jumătate, când clădirea bazilicii a funcționat ca moschee (1439-1912), fie în marele incendiu din 1917, care a distrus o mare parte din oraș și când au fost distruse acoperișul și pereții superiori ai bazilicii.

Fotografiile alb-negru și acuarele color de bună calitate, care au ajuns până în zilele noastre, ne oferă posibilitatea să apreciem lucrările de artă timpurie bizantină care au fost pierdute în timpul incendiului.

În bazilică sunt depuse moaștele Sfântului Dumitru, izvorâtorul de Mir, precum și cele ale Sfintei Anisia.

După cucerirea otomană, survenită în anul 1430, a fost transformată în moschee. A redevenit biserică după recucerirea orașului de către greci, în timpul Primului Război Balcanic, în 1912.

Vom lasa in urma Biserica Sf Dumitru si vom ajunge la Biserica Sfantul Nicolae, luand-o pe niste mici stradute intortocheate. Intrarea la aceasta biserica era 6 euro, asa ca nu prea sa inghesuit lumea si nu prea am ce detalii sa va dau, doar daca vin eu pe cont propriu si cu siguranta o voi vizita.  Noi ne-am continuat plimbarea in grup unit, trecand pe langa Arcul lui Galeriu. Acesta a fost construit in anul 304 d.HR pentru a comemora victoria impotriva persilor.

Galerius a fost un împărat roman de origine dacă, personaj care a transformat Salonicul în a doua capitală a Daciei, iar orașul a devenit reședință a împăratului. Conform izvoarelor istorice, Galerius era dac, din localitatea Romula, zona Olteniei, cel puțin după mamă.

Citeşte întreaga ştire: Daci au fost, daci sunt încă! Arcul lui Galeriu de la Salonic și povestea unui dac cu origini oltenești ajuns împărat roman. La vremea lui, la finalul secolului al III-lea, omul, nemulțumit de ostilitățile romanilor, și-a afirmat descendența dacică, a desființat Imperiul Roman și l-a înlocuit cu cel dac, între anii 293-305.

Arcul lui Galeriu de la Salonic și povestea unui dac cu origini oltenești ajuns împărat roman. Arcul de Triumf de pe bulevardul Egnatia la numărul 144, la 750 de metri distanță de Turnul Alb, a fost ridicat de Senatul roman în anul 304, ca să glorifice faptele de vitejie ale cezarului într-un război cu perșii, în 297, acolo unde dacii, compatrioții săi, au fost principalii artizani ai victoriei.

Traversand strada ajunge la ruinele vechiului oras. Mergem mai departe si ajungem la Promenada care  se intinde la la port pana in dreptul Turnului Alb. Turnul Alb care a fost o inchisoare in timpul dominatiei otomane.  Turnul Alb din Salonic este un monument și muzeu în Salonic, capitala regiunii Macedonia din nordul Greciei. Turnul actual a înlocuit o fortificație bizantină mai veche, menționată în sec. XII. Otomanii au reconstruit-o, după ce sultanul Murad al II-lea a cucerit Salonicul în 1430, pentru a fortifica portul orașului. Turnul a devenit o închisoare vestită și locul mai multor execuții în masă în perioada otomană.

Turnul Alb a fost remodelat considerabil și văruit după ce Salonicul a intrat în componența Greciei (1912), fiind adoptat ca simbol al orașului devenit simbolul orasului.   Turnul Alb are forma unui cilindru cu diametrul de 23 m și o înălțime de 34 m, deasupra căruia este amplasată un turn mai mic cu diametrul de 12 m și înălțimea de 6 m. Unele ambrazuri din zidul exterior sunt accesate prin intermediul unei rampe spiralate, altele – prin camerele centrale a celor șase etaje.

 

Turnul mic adăpostește o platformă cu diametrul de 10 m, iar platforma din fața lui amplasată pe acoperișul turnului principal are lățimea de 5 m.

Aveam in program trecut si o croaziera de 45 de minute dar timpul din pacate nu ne-a permis sa o facem. Am trecut de turnul alb si am mers pana la statuia ecvestra a lui Alexandru Macedon, am facut numeroase fotografii si gata.

Ne indreptam catre vama si trecerea in Bulgaria, unde vom lua masa de pranz la acelas local cu si mai multe preparate la gratar, prezentate apetisant si invaluite in fum, mult fum. Va voi atasa foto sa va dovedesc.

Dupa o masa copioasa ne-am luat la revedere si de la Bulgaria si am ajuns la vama romana. Totul a decurs minunat si la ora 21:15 eram la locul de debarcare. Recomand aceasta excursie.