Calatoria lunii septembrie, a fost in: Bulgaria, Macedonia de Nord, Albania si Grecia

Calatoria lunii septembrie, a fost in: Bulgaria, Macedonia de Nord, Albania si Grecia.

Am achizitionat excursia de la Hello Holidays, iar la ora 6:00, la inceputul lunii septembrie, eram cu prietena mea Mioara, la punctul de plecare de la Academia Militara. Drumul a fost ok pana aproape de granita cu Bulgaria, unde se lucra la pod, asa ca am asteptat vreo doua ore sa trecem in tara vecina. Am oprit dupa vreo 40 de km de la vama la popasul Baikal, renumit pentru produsele lor: rahatul de trandafiri, caramelele si uleiul de masline. Am cumparat la venire deoarece nu se stia daca la intoarcere nu era prea tarziu cand ajungeam. Dupa cumparaturi am pornit spre Sofia, unde urma sa vizitam faimoasa catedrala Alexander Newski,

Construită în stil neobizantin, servește drept biserică catedrală a Patriarhului

Bulgariei și este una dintre cele mai mari 50 de clădiri de biserici creștine în volum din lume. Este unul dintre simbolurile și principalele atracții turistice ale Sofia. Catedrala Sf. Alexandru Nevski din Sofia ocupă o suprafață de 3.170 de metri pătrați (34.100 de picioare pătrate) și poate găzdui 5.000 de oameni în interior. Este printre cele mai mari 10 clădiri ale bisericii ortodoxe răsăritene.

Este cea mai mare catedrală din Balcani. Se crede că până în anul 2000 a fost cea mai mare catedrală ortodoxă terminată.

Construcția Catedralei Sf. Alexandru Nevski a început în 1882 (a fost planificată din 19 februarie 1879), când a fost pusă piatra de temelie, dar cea mai mare parte a fost construită între 1904 și 1912. Sfântul Alexandru Nevski a fost un prinț rus. Catedrala a fost creată în onoarea soldaților ruși care au murit în timpul războiului ruso-turc din 1877–1878, în urma căruia Bulgaria a fost eliberată de sub dominația otomană.

Catedrala este adiacentă bisericii Sf. Sofia, biserica pentru care este numită orașul Sofia. Alte repere notabile din imediata vecinătate a catedralei sunt Monumentul Ostașului Necunoscut, Academia Bulgară de Științe, Galeria Națională de Artă Străină, Academia Națională de Artă, Parlamentul Bulgariei, un parc în cinstea lui Ivan Vazov cu monumentul și piatra funerară a acestuia. Teatrul de Operă și Balet din Sofia și un parc de unde se pot cumpăradiverse lucruri facute manual, icoane și antichități într-o mică piață de vechituri. Am atasat diferite fotografii facute pe langa biserica.

Am facut fotografii, ne-am plimbat prin piata de vechituri si am cumparat niste magneti si am vazut si un caine tare dragut.

De aici ne-am indreptat catre un restaurant numit: DOBRE VECER erau numeroase preparate la gratar asa ca mai bine las fotografiile sa va arate ce am mancat.

Dupa aceea ne-am continuat drumul catre Skopje, capitala republicii Macedonia de Nord. In jur de ora 20:00 am ajuns in oras si am avut un tur pietonal de 45 de minute. Evident ca nu era suficient pentru turistul venit prima data si care atunci cand a vazut atatea statui a ramas placut surprins, dar eu fiind deja a treia oara am  mai facut cateva fotografii in centrul orasului dupa care m-am alaturat grupului si ne-am cazat.  Veti vedea grandioasa statuie a lui Alexandru Macedon in

centrul pietei Macedonia, asa am aflat de la ghida noastra, ca statuile ecvestre au diferite semnificatii cum ar fi: daca calul are doua picioare ridicate de la sol  inseamna ca calaretul a murit pe campul de lupta, daca are  un picior ridicat, calaretul a murit ranit iar cu picioarele pe sol, calaretul a murit de moarte naturala.

Am mai vazut statuia lui Filip al II I lea, Maternitatea sau statuia care reprezinta o femeie si se crede ca ar fi fost Olimpia mama lui Alexandru cel Mare, Statuia lui Chiril si Metodiu, veti vedea casa in care a locuit Maica Tereza, cladirea muzeului de arheologie, a muzeului de istorie, cladirea Operei,  a muzeului Holocastrului. Acest muzeu are in fata un grup statuar care reprezinta o familie care a fost descaltata de pantofi. Asa am aflat ca in acea perioada pantofii erau foarte scumpi iar evrei isi permiteau sa isi cumpere pantofi, de aceea ceilalti le luau pantofii pentru ai purta neavand banii necesari sa isi cumpere. Este un monument aproape identic si la Budapesta.

Skopje, este orasul cu 1000 de statui. Tot aici veti vedea: podul de piatra, podul alb, podul ochiului si podul artistilor, de fiecare parte a podului existand minunatele statui. Acestea sunt luminate si lumina se reflecta in apele Vardarului. Este o priveliste minunata pe inserat. ( O sa atasez alte articole mai amanuntite despre Skopje).

 

https://www.supernico.ro/calatorie-prin-fosta-iugoslavie2/

https://www.supernico.ro/prin-lume-din-nou-macedonia-de-nord-si-kosovo-iulie-2023/

Era inca devreme asa ca,  hotelul  fiind foarte aproape de centru am iesit la o terasa. In avans intrebasem pana la ce ora era deschis si ni se raspunsese 1-2 noapte. Era de abia ora 22, asa ca aveam timp suficient. Ne-am asezat la terasa am comandat, am intrebat daca se accepta euro sau card si raspunsurile au fost favorabile, asa ca ne-am linistit neavand timp sa schimbam in bani locali. Am mancat niste burgeri bine dezvoltati asezonati cu o bere locala dupa care ne-am intreptat catre hotelul nostru.  Consumatia a fost in jur de 17euro pentru 2 persoane(2 burgeri, 2 portii de cartofi prajiti, 4 sosuri si 2 beri). Am platit linistite cu cardul.

Iar porumbul fiert sau prajit care mirosea in tot orasul costa 1 euro.

Dupa un somn odihnitor si un mic dejun bun, am pornit la drum, ni se prezenta orasul Skopje si dimineata, maxim 30 de minute de fotografiat,  multa lume vroia sa vada si cetatea Kalle dar nu era timp.

 

Eu o vazusem singura alta data, gasiti detalii in celelalte articole, linkurile atasate mai sus. Deoarece trebuia sa ajungem la Ohrid la timp, dupa aceea urma Tirana, capital Albaniei. Punctul terminus al zilei a doua era orasul Vlore din Albania.

Deci despre Ohrid, orasul perlelor, orasul intemeietorului Samuil  sau Ierusalimul Balcanilor. Este declarant obiectiv UNESCO de foarte mult timp. Dupa un drum de 3 ore si jumatate am ajuns in oras.

Orasul este cunoscut ca Ierusalimul Balcanilor, datorită celor 365  de biserici construite aici, câte una pentru fiecare zi a anului.

Localnicii spun cu măndrie că numărul lor se păstrează și astăzi.  Sincer eu nu am vazut chiar atat de multe dar nici nu am indraznit sa ii contrazic. Sunt foarte multe, ai să le observi cu siguranță. Orasul este vestit pentru fabricarea perlelor.

De aceste  bijuterii se leagă numele a doua familii Talev și  Filev, singurii care dețin secretul perlei de Ohrid. Cu o tehnică  de lucru doar de ei știută, transmisă din generație în generație, se spune că aceste perle pot dura pentru totdeauna.

Principalul punct de interes al orașului îl reprezintă Lacul Ohrid. Suprafața lacului este de 358 km pătrați între granița Macedoniei cu Albania.

Din 1979 lacul Ohrid face parte din Patrimoniul Mondial UNESCO.  În adâncurile parcă nesfârșite, (288 m), trăiesc nu mai puțin de 200 de specii de pești, unele  dintre ele regăsindu-se doar aici.

In Ohrid  se poate vizita Biserica Sf Sofia, Teatrul antic, Biserica Ioan Teologu si inapoi se poate veni cu o barca pe raul Ohrid. Eu am facut aceasta excursie asa ca de aceasta data am mers doar la cumparaturi la perle in oras.  Am vizitat toate magazinele de pe strada principala

si ne-am decis la cateva exponate in jur de 50-70 de euro, erau si mai ieftine dar si mai scumpe.

Dupa aceea a urmat masa de pranz care a constat intr-o salata Sepska, (sau salata macedoneasca, rosii, castraveti, branza si o maslina) precum si fasole gatita, mancaruri specific zonei balcanice.

Ce pot spune totul este gustos, numai ca sunt cateva  lucruri pe minus si as putea incepe cu servirea. Toata lumea se misca foarte, foarte incet. Este impardonabil cand ai atatia turisti, tu de abia sa te misti si era la fel la toate terasele. De asemenea lasa de dorit igiena la toalete, aici nota este ZERO, mizerabil. Am fost in doua locatii si a fost exact la fel. Nu te poti incadra intr-o ora sa mananci atat de lenti sunt, mai mult te enervezi. Pacat de locurile minunate vazute cand oamenii sunt destul de lenesi ma refer la cei din serviciul de ospitalitate. Trebuie sa recunosc eu nu am rabdare dar ei mi-au intins nervii la maxim, nu credeam ca ajung la timp la reantalnirea grupului asa de incet se miscau. Am ajuns pana la urma la ora indicata si am plecat spre Tirana.

Ni s-a povestit foarte mult despre Shandenberg sau Georgi Kastrati, eroul national albanez.

Skanderbeg s-a  nascut in localitatea Diber, din nord-estul Albaniei. Tatal sau era conducatorul Albaniei centrale, care includea judetele: Mirdite, Kruje, Mat si Diber.

Numele sau adevarat era  Gjergj Kastrioti (numele de familie vine din regiunea Kastrati, unde s-a si nascut Gjergj), iar denumirea

Skenderbeg, care nu este  numele lui, i-a fost data de turci in amintirea lui Alexandru Cel Mare. (Skenderbeg : Skender – Alexandru, Beg – Mare).

Cand tatal sau, nobilul albanez Gjon Kastrioti (Ioan Castriotul), care era vasal al Imperiului Otoman, s-a stins din viata, sultanul Murad al II-lea, in loc sa permita familiei acestuia sa conduca in continuare tara, l-a insarcinat pe guvernatorul de Kruja, Hasan-Beg, sa preia controlul tuturor cetatilor albaneze.

La putin timp dupa aceea, in 1443, a fost lansata o cruciada, sub conducerea lui Iancu de Hunedoara.

Profitand de acest fapt, precum si de razboiul declansat de emirii Karamanului, in Anatolia, impotriva turcilor, fiul lui Gjon, Gjergj, a socotit ca venise vremea sa se scuture de sub jugul otoman. Pana atunci, el fusese crescut la curtea otomana, fusese circumcis, educat in spiritul religiei musulmane si i se incredintasera mai multe comandamente.

Dovada a increderii de care se bucura este faptul ca, la putin timp dupa moartea tatalui sau, sultanul tocmai ii incredintase comanda unei armate care trebuia sa faca jonctiunea cu grosul ostirii otomane la Nis. Impreuna cu cei 300 calareti de elita din subordine, Skenderbeg nu s-a mai prezentat la locul de intalnire ci, obligandu-l pe secretarul sau, Reis Efendi, sub amenintarea hangerului, sa ticluiasca o scrisoare ca din partea sultanului, prin care acesta ii daruia firmanul de conducator al Albaniei, a prezentat documentul fals lui Hasan-Beg, guvernatorul  tinutului Kruja.

Credinciosul Hasan nu a banuit nici macar o clipa inselaciunea si a acceptat sa predea comanda. Dar imediat ce s-a vazut stapan pe cetatea Kruja, Skenderbeg a proclamat ca renunta la islamism si redevine crestin, si ca va lupta impotriva turcilor pana la moarte, pentru eliberarea patriei sale. Pe toti cei care au refuzat sa accepte religia crestina, in frunte cu Hasan-Beg, i-a tras in teapa. Curand, focul revoltei s-a extins in toata Albania. Acesta este eroul albanez care si-a ridicat tara in fata semilunei.  In celalalt articol gasiti mai multe detalii, fotografii si chiar video despre cetatea Kruje.

Am ajuns in Tirana, este situata în centrul țării, înconjurata de munți și dealuri, cu vedere la Marea Adriatică. Este printre cele mai umede și însorite orașe din Europa, cu 2.544 de ore de soare pe an.

Tirana este cel mai important centru economic, financiar, politic și comercial din Albania datorită locației sale semnificative în centrul țării și transportului aerian, maritim, feroviar și rutier modern. Fiind sediul puterii al Guvernului Albaniei, acesta găzduiește reședința oficială a președintelui și prim-ministrului Albaniei și a Parlamentului Albaniei.

Locația actuală a Tiranei a fost locuită în mod continu încă din epoca fierului și a fost probabil nucleul regatului ilirian al Taulantii, care în antichitatea era centrat în hinterlandul lui Epidamnus. În urma războaielor iliriene, a fost anexat de Roma și a devenit parte integrantă a Imperiului Roman; moștenirea acelei perioade este reflectată de mozaicurile din Tirana. Odată cu prăbușirea Imperiului Roman de Apus în secolul al IV-lea, cea mai mare parte a Albaniei a intrat sub controlul Imperiului Bizantin de Est, așa cum este evident de Castelul Petrele construit în timpul domniei lui Justinian I. Tirana a fost fondată în 1614 de generalul otoman albanez Sylejman. Pasha Bargjini, centrat pe Vechea Moschee și turbe. Orașul a fost destul de neimportant până în secolul al XX-lea, când Congresul de la Lushnje l-a proclamat, capitală a Albaniei după Declarația de independență a Albaniei din 1912.

Noi am facut un tur pietonal in Piata centrala unde este statuia lui Skenderbeg

am vazut turnul cu ceas de 35 de metri inaltime, moscheea  Et hem Bey, ce prezinta fresce cu copaci, cascade si poduri, rare pentru arta islamica.

Muzeul Enver Hoxha si muzeul national(le-am vazut doar din exterior, neavand timpul necesar pentru a le putea vizita).

De aici am pornit catre mall. Dupa ce am vizitat tot ce aveam in program ne-am indreptat catre autocar si de aici la Vlore. Una din perlele rivierei albaneze. Am ajuns destul de tarziu si cazarea a fost in centru la hotelul de 4 stele  Hotel Palace.

Hotel foarte bun, aproape de centru, supermaketuri, restaurante si de plaja. Imi doream sa fac plaja si sa vegetez la plaja, sa uit de timp si sa ma delectez de minunatul soare si   apa calda a Marii Adriaticii.

Vlore sau Vlora este un oraș antic, menționat de greci în secolul VI î.e.n. în calitate de colonia Avlon. Nu are prea multe atracții, dar este considerat monument al istoriei albaneze. Adica aici, în anul 1912, politicianul și diplomatul Ismail Qemali a anunțat independența Albaniei. După aceasta, Vlore a devenit prima capitală a statului independent. Vlora este situata sud-vestul Albaniei, are iesire la Marea Adriatica si este al doilea mare port al tarii dupa cel de la Durres. Populatia Vlorei numara aproximativ 200.000 de locuitori (2013).

Orasul, cunoscut in antichitate sub numele de Aulona, a fost unul dintre principalele porturi din zona. Cele mai vechi urme de locuire dateaza din secolul VI I.HR, pentru ca apoi, in secolul al  IV lea, teritoriul locuibil sa fie inconjurat de ziduri de piatra cioplitapentru a nu fi cucerit.

In aceasta perioada in Vlore exista plaja veche si plaja noua, noi am fost la plaja noua. Un sezlong cu o umbrela costa 10 euro toata ziua, se poate achita in euro, leka sau cu card bancar. Pe inserat am luat orasul la pas si am mers la unul din restaurantele de langa hotel. Au preparate din porc, pui, miel, cu diferite sosuri, creveti si feluri vegetariene.

Venise seara asa ca am revenit la hotel, urma sa avem cazarea la acelasi hotel patru nopti. Iar in a 3 si a 5 zi urma sa avem excursii optionale catre locatii cat de cat apropiate. In ziua a treia urma sa ne deplasam catre

Orașul antic Apollonia este situat în sud-vestul Albaniei, la aproximativ 13 mile de orașul Fier. Peisajul fascinant al parcului arheologic, care s-a păstrat într-o stare excepțional de intactă, cuprinde o combinație reușită între frumusețea monumentelor și natură, atractivă prin istoria sa îndelungată, într-o atmosferă de relaxare și meditație.

Întemeierea sa a avut loc imediat după întemeierea lui Epidamnus – Dyrrachium și a devenit rapid unul dintre cele mai eminente orașe ale bazinului Adriatic, care a fost menționat mai frecvent din celelalte 30 (treizeci) de orașe purtând același nume în timpul Antichității. Orașul se afla pe teritoriul comuniunii politice a Taulantiilor și era cunoscut în general ca Apollonia Illyria.

Potrivit tradiției, a fost întemeiat în prima jumătate a secolului al VI-lea î.Hr. de către colonia greca din Corfu și Corint, condus de Gylax, care a numit orașul după numele său (Gylakeia). După înființarea sa rapidă, orașul și-a schimbat numele în Apollonia, conform puternicei divinități Apollo. Se află pe un platou deluros de unde se extinde câmpia fertilă Musacchia cu Marea Adriatică și dealurile din Mallakastra. Ruinele Apolloniei sunt descoperite la începutul secolului al XIX-lea.

Orașul a înflorit în timpul secolului al IV-lea d.Hr. ca un important centru economic și comercial. De-a lungul timpului s-a extins pe tot versantul deluros incluzând o suprafață de cca. 81 ha, inconjurat de un zid mare de 3 km lungime si 3 m latime. Deși Apollonia era situată la câțiva kilometri distanță de Marea Adriatică, poziția sa pe malul drept al râului Aoos (actualul Vjose) i-a permis comunicarea cu partea de coastă a teritoriului. În cele două vârfuri de dealuri care domină orașul se află zona temenos (zona sacră din jurul templului lui Apollo) și Arx (cetatea militară). Între cele două vârfuri de deal se aflau clădirile publice ale orașului antic, care a continuat să experimenteze o perioadă de grandoare și splendoare sub stăpânirea romană succesivă (din 229 î.Hr). Faima orașului a atras multe personalități ale celui mai mare imperiu al lumii antice, precum eminentul filozof și orator roman Cicero, care a notat-o pe Apollonia în Filipicii sale, drept magna urbs et gravis (un oraș mare și important).

În această perioadă orașul a devenit una dintre cele mai importante porți ale transbalcanicului Via Egnatia, în timp ce în celebra sa Academie a studiat și a urmat pregătirea militară Octavianus, însoțit de Agrippas, eminentul general și om de stat al Imperiului Roman. După o lungă perioadă de dezvoltare economică și culturală continuă, Apollonia a căzut în declin până la abandonarea sa totală în perioada medievală. Cultura și dezvoltarea generală a orașului și-au menținut un caracter grecesc clar de-a lungul existenței sale.

Apollonia reprezintă unul dintre cele mai importante orașe ale lumii mediteraneene și bazinului Adriatic, păstrat într-o stare excepțional de intactă. Numeroase monumente din interiorul granițelor sale originale cuprind o dovadă remarcabilă a culturii greco-romane a orașului. Prezența acestei culturi locale este determinată de descoperirea artefactelor arheologice din epoca fierului, a tracturilor dintr-o fortificație arhaică existentă, a templului lui Artemis precum și a necropolei tumulare din apropierea teritoriului orașului antic Apollonia. Coexistența dintre două culturi diferite și fuziunea lor inevitabilă a produs o fizionomie unică a culturii apolline, care a transformat Apollonia într-unul dintre cele mai importante centre economice ale lumii antice mediteraneene.  Comunicarea cu coasta a fost posibilă de râul Aoos, care curgea în apropiere. În interiorul granițelor sale originale, în secolul al IV-lea î.Hr., Apollonia a devenit unul dintre cele mai importante centre economice, politice și culturale de lângă Epidamnos – Dyrrachion.

Agora sau spațiu social a fost extins în zona dintre două vârfuri de deal, incluzând cele mai importante monumente descoperite pe teritoriul Apolloniei, constând în diferite faze de construcție.

Am vizitat biserica crestina si muzeul, dupa care am fost sa vedem micul coloseum si restul ruinelor, voi atasa fotografii.

De aici ne-am indreptat catre Ardenica, o manastire ortodoxa din sec. X lea. Mănăstirea Nașterii Maicii Domnului din Ardenica, este o mănăstire ortodoxă răsăriteană, situată la 18 kilometri sud din Lushnje,

Construită de împăratul bizantin Andronikos al II-lea Paleologo în 1282 după victoria angevinilor în asediul lui Berat, mănăstirea este renumită ca locul unde, în 1451, a fost sărbătorită căsătoria lui Skanderbeg, eroul național al Albaniei, cu Andronika Arianiti. . În 1780, Mănăstirea a început o școală teologică pentru a pregăti clerici în ortodoxia greacă. Avea o bibliotecă importantă cu 32.000 de volume care au  ars complet in incendiu în 1932.

Biserica Sfânta Maria din mănăstire conține fresce ale fraților Kostandin și Athanas Zografi, în special una ale sfântului Ioan Kukuzelis, născut în Durres. Acesti pictori din Korce au lucrat la biserică în 1744.

Frescele includ Vechiul Testament și Noul Testament, Dogmatica, Liturgia, Viața sfinților. Mănăstirea are o arhitectură bizantino-ortodoxă, dar cu multe caracteristici romanice, care se află pe o suprafață de 2.500 de metri pătrați. Este compusa din Biserica Sfânta Maria, capela Sfânta Treime, o moară și un hambar.

Între fresce este inclusă o frescă a lui John Kukuzelis, sfântul născut în Durres. În pronaos este prezentă fresca Judecății de Apoi.

Catapeteasma este din lemn si policromata in aur. A fost realizată în 1744, cu ajutorul maeștrilor Moscopole. Icoanele sunt opera pictorului din secolul al XVIII-lea Kostandin Shpataraku. Unele dintre icoane sunt Nașterea Sfintei Maria, Hristos pe Tron, Sfânta Maria și Hristos, Ioan Botezătorul, Întâlnirea Arhanghelilor, Răstignirea. Am facut fotografii la acestea.  Aceste informatii le aflati din brosura pe care o cumparati de la biserica si costa 1 euro.

Iar de aici ne-am indreptat catre Berat sau Berati, punctul final al acestei zile.

Berat  este al nouălea oraș ca populație din Albania și reședința județului Berat.

Berat este situat in sudul tarii. Este înconjurat de munți și dealuri, inclusiv Tomorr la est, care a fost declarat parc național. Râul Osum (lungime totală 161 km (100 mi)) străbate orașul înainte de a se vărsa în Seman din Câmpia Myzeqe.

Municipiul Berat a fost format la reforma administrației locale din 2015 prin fuziunea fostelor municipalități Berat, Otllak, Roshnik, Sinje și Velabisht, care au devenit unități municipale.

Berat, desemnat Patrimoniu Mondial UNESCO în 2008, cuprinde un stil unic de arhitectură cu influențe din mai multe civilizații care au reușit să coexiste de secole de-a lungul istoriei. La fel ca multe orașe din Albania, Berat cuprinde un vechi oraș fortificat plin de biserici și moschei pictate cu o bogăție grandioasă de picturi murale și fresce vizibile. Numele Berat a fost derivat adică „Orașul Alb.

Se crede că a fost locul orașului antic Antipatreian, in timp ce în   Imperiului Bizantin timpuriu numele orașului era Pulcheriopolis.

Castelul Berat, denumit Cetatea Berat și cartierul castelului, este o fortăreață cu vedere la orașul Berat. Datează în principal din secolul al XIII-lea și conține multe biserici bizantine din zonă și moschei otomane. Este construit pe un deal stâncos de pe malul drept al râului Osum și este accesibil doar dinspre sud. Este situat la o altitudine de 214 metri. Clădirile din interiorul cetății au fost construite în secolul al XIII-lea și datorită arhitecturii lor caracteristice se păstrează ca monumente culturale. Populația cetății era creștină și avea aproximativ 20 de biserici (majoritatea construită în secolul al XIII-lea) și o singură moschee, pentru uzul garnizoanei turcești (din care supraviețuiesc doar câteva ruine și baza minaretului) . Bisericile cetatii au fost avariate de-a lungul anilor si au ramas doar cateva.

Castelul Berat este înfățișat pe reversul monedei albaneze de 10 lekë, emisă în 1996, 2000 și 2013. Se merge aproximativ 30 de minute la urcate si altele la coborare, asa ca noi nu am avut timp evident avand o ora si jumatate in care trebuia ne plimbam, sa mancam, sa cumparam suveniruri si sa facem fotografii asa ca va trebui sa mai mergem odata.

 

 

 

Ne-am achizitionat suveniruri si am mancat la un restaurant traditional din zona. Am luat vinete si ardei umpluti care difera total de mancarea noastra , va voi atasa fotografii.

Ne-am plimbat pe cele doua poduri si ne-am oprit la o cafenea draguta, cam asta am facut noi in Berat. Cat priveste despre castel am aflat ca,  taxa de vizitare este  2,5 euro iar programul de vizitare este de la 9-16. 

Ne-am reantalnit la autocar si am pornit catre Vlore, era un drum de o ora si jumatate. Am debarcat la hotel si a urmat o seara linistita, urmatoarea zi aveam un tur al orasului Vlore. Deoarece mai sunt foarte multe atractii turistice de descris atat din Albania cat si Grecia. Va urma si al doilea articol despre aceasta excursie.